RSS

John Connolly, „Dark Hollow”, 2000, Hodder and Stoughton, Londra, 490 de pagini


 

John ConnollyUn roman care respectă cu strictețe toate convențiile și clișeele thriller-urilor polițiste. Îl avem pe Charlie Parker, un polițist a cărui soție și fetiță au fost ucise brutal de un criminal în serie, avem câteva crime și infracțiuni bizare, aparent fără legătură între ele (o răfuială mafiotă, sinuciderea unei bătrâne care evadează suspect dintr-un azil de bătrâni și confruntarea polițistului cu un infractor violent, Billy Purdue) și, desigur, avem o veche poveste de familie. Romanul mișună de interlopi, foarte bine surprinși, caracterizați și individualizați, nu excelează la capitolul love-story și exagerează când vine vorba de inflația de cadavre împrăștiate pe parcursul întregii povești. Finalul este, desigur, unul fericit. „Dark Hollow” e o lectură agreabilă, o narațiune scrisă, în mare parte, la persoana I; fără să fie o capodoperă, romanul întreține suspansul la cote rezonabile și are câteva momente în care devine imprevizibil (nu foarte multe, totuși).

Nota mea: 6

 

 

 

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

 

 

 

„To understand is to come to terms with one`s potential for evil as well as good […]”

“But every time you make someone to pay for what was done to you, you hurt yourself and you risk becoming the thing you hate” 

Alte citate la

http://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 23 august 2014 în Uncategorized

 

Etichete: , , ,

Femeia înlănțuită


 

              pisica Aberystwyth e un orășel în vestul Țării Galilor, aproape de Marea Irlandei. Aici îmi petrec, anul acesta, vacanța de vară. E locul ideal pentru scris. Locuiesc într-o casă care arată ca un muzeu. B., proprietara, e o femeie în vârstă care găzduiește, în fiecare an, studenți sau cercetători din colțuri diferite ale lumii. Marele avantaj este că, aici, înconjurat de dealurile și verdele emblematic al Țării Galilor, pot întâlni tot felul de tipologii umane; oameni cu pasiuni dintre cele mai neobișnuite, cu excentricități care par atât de firești în spațiul acesta impozant al casei din Aberystwyth!

               Aici, am cunoscut-o pe N. Olandeza are în jur de 24 de ani, e înaltă,

    Textul integral poate fi citit la 

http://www.catchy.ro/femeia-inlantuita/61610

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 20 august 2014 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , ,

Iris Murdoch, „An Unofficial Rose”, Triad/Panther Books, 1977, 336 de pagini


 

iris murdochRomanul lui Iris Murdoch spune povestea unor personaje care se simt prizonierele propriei lor existențe, ale propriilor lor mariaje. Găsim aici excelente radiografii ale unor personaje care își trăiesc crizele existențiale, la vârste dintre cele mai diferite. Hugh se simte eliberat din chingile unei căsnicii îndelungate, odată cu moartea soției sale, Fanny. Randall, fiul lui, este, la rândul lui, prins în interiorul unei căsătorii care-l plictisește. Numai că, spre deosebire de tatăl său, el găsește mult mai repede soluția: își părăsește soția pentru Lindsay. Tatăl îl încurajează, asigurându-i independența financiară. Deși surprinde plăcut măiestria autoarei de a scormoni în intimitatea personajelor sale, totuși, la un moment dat, povestea devine exasperantă, prin acumularea nesfârșită a unor povești de dragoste. Pânza narativă se lărgește până într-acolo, încât cititorul se simte nevoit să exclame: e prea mult! Hugh e încă îndrăgostit de amanta lui din tinerețe, Emma, însă este iubit în taină de Mildred; Ann încă își iubește soțul care a părăsit-o, însă e, în același timp, îndrăgostită de Felix; tânăra Miranda îl iubește în taină pe mai vârstnicul Felix, în vreme ce, la rândul ei, este dorită de Penny; Randall își părăsește soția pentru mai tânăra Lindsay, însă, are o scurtă aventură cu o slujitoare care, în mod evident, se va îndrăgosti de el; Felix o iubește pe Ann, însă nu-i este indiferentă nici Marie-Laure…  Cartea rezistă prin finele ei observații psihologice, dar se invalidează prin poveste, una siropoasă și dezlânată.

Nota mea: 7

 

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 14 august 2014 în Uncategorized

 

Etichete: , ,

Knut Hamsun, „Hunger”, Edinburgh, Rebel Inc., 198 de pagini


 

Knut HamsunLaureat al Premiului Nobel pentru literatură, în 1920, Knut Hamsut este un scriitor norvegian cu simpatii naziste. Opera sa a constituit, se pare, subiect de inspirație pentru Joyce, Kafka și Camus. Acțiunea se petrece în Kristiania, capitala Norvegiei. Cartea (parțial autobiografică) este scrisă la persoana I și are în centrul său un personaj excentric, plin de nevroze și angoase, un scriitor tot timpul sărac, în căutare de mijloace de subzistență. Foamea (temă centrală a romanului) de care se simte cvasipermanent amenințat e descrisă magistral. Ca, de altfel, toate stările personajului, toate accesele sale de mândrie, toate violențele sale, toate trăirile și bizareriile comportamentale generate de starea de sărăcie, de foamea care îl însoțesc permanent. Totuși, cititorul simte că această construcție excelentă a unui personaj, în jurul căruia gravitează o lume, este, pe alocuri, insuficientă. Scheletul narativ e extrem de subțire; romanul nu are suficientă forță epică. Finalul (eroul se îmbarcă pe un vapor și pleacă spre Anglia) pare unul grăbit. De admirat, totuși, analizele psihologice care, realmente, te fac de multe ori să simți aproape fizic ceea ce simte și personajul.

Nota mea: 8

 

 

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 5 august 2014 în Uncategorized

 

Etichete: , , ,

R.S. Thomas, „Selected Prose”, Baskerville, Poetry Wales Press, 1983, 190 de pagini


R.S ThomasConsiderat a fi cel mai important poet galez, R.S. Thomas nu e suficient de convingător în paginile eseurilor acestei cărți. Selecția e haotică; conferințe, eseuri publicate, discursuri sau prefețe ale unor cărți de poezie, toate reunite într-un corpus de texte mediocru. Ceea ce deranjează e naționalismul lui R.S Thomas, incapacitatea multora dintre ideile lui de a traversa contextul în care au fost scrise sau cultura galeză. Aceasta pare a fi o carte editată în exclusivitate pentru cititorul galez sau, cel mult, pentru cel britanic. În acest amalgam de lirism infantil, atitudine pastorală, bucolică, naționalism desuet și naivitate, surprinde plăcut eseul „The Making of a Poem”. În textele sale de maturitate, R.S ajunge el însuși să se întrebe, pe bună dreptate, dacă nu cumva naționalismul său, militantismul său au influențat negativ opera sa literară.

Nota mea: 6

 

 

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

 

 

 

 

“It is worth remembering, when we read a poem and take for granted the felicitous phrasing, the happy choice of word and rhyme, that the so-called inspiration which produced it, was often as much due to the many hours of hard work and thought, as it was to instinct”

“One of my objections to the so-called critics, or rather reviewers and columnists, is that they do not show in their reviews that they know much about poetry, mainly because they nearly always go over what the poems are about.” 

“The people who are most likely to be inspired are the people who have had the most training and done the most work” 

“This is how we learn to write poetry, by studying the achievement of the great masters; and not only from the great masters, because as Yeats once said, he learned his technique from a man who was a bad poet. Often a person who is not a good poet has none-the-less hit upon a certain way of saying things which is interesting, and then a superior mind – a better poet – will take this up, and where the other men failed the better poet succeeds” 

“So it is not necessarily facts which decide the course of a man`s life, but words”

 

 

Alte citate la

http://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 2 august 2014 în Uncategorized

 

Etichete: , ,

Ian Mc Ewan, „Atonement”, London, Vintage U.K, 375 de pagini


 

downloadO capodoperă. Fără nicio scădere de nivel, de la prima până la ultima pagină. Romanul este structurat în trei părți și debutează cu o scenă care se desfășoară în reședința familiei Tallis,  în 1935. Briony, o copilă de 13 ani, pasionată de scris, interpretează povestea de dragoste dintre Robbie Turner și sora ei, Cecilia, într-o manieră personală, având impresia că Cecilia este hărțuită de Robbie. Când verișoara lui Briony, Lola, este agresată, Briony e convinsă că agresorul e Robbie. Acesta va merge la închisoare nevinovat, în urma depoziției lui Briony. În cea de-a doua parte, îl găsim pe Robbie soldat în cel de-al Doilea război Mondial. În ultima parte a textului. Robbie și Cecilia se reîntâlnesc după Război și își continuă povestea de dragoste atât de brutal întreruptă.  Finalul textului e scris la persoana I. Briony, acum o scriitoare celebră, e dominată de un sentiment de vinovăție. Tot acum aflăm că, în realitatea non-ficțională, Robbie și Cecilia nu s-au reîntâlnit niciodată, amândoi murind din cauza războiului. Ian Mc Ewan e un maestru al suspansului, un scriitor care își înțelege personajele ca nimeni altul, le descrie cu o coerență și minuțiozitate greu de egalat. Paginile dedicate ororilor războiului sunt vii, alerte, captivând cititorul prin autenticitatea cu care sunt scrise. Povestea e atât de bine asamblată, încât, la final, întorcând ultima pagină, regreți că totul s-a terminat.

Nota mea: 10

 

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 30 iulie 2014 în Uncategorized

 

Etichete: , , ,

Tahar Ben Jelloun, „Această orbitoare absență a luminii”, 2011, București, Grupul editorial Art, 249 de pagini


 

Tahar Ben Jelloun

Povestea reală din spatele textului are un enorm potențial narativ. Câțiva tineri soldați marocani, implicați, fără voia lor, într-o lovitură de stat, sunt condamnați și petrec 20 de ani într-o închisoare sub pământ, în condiții inumane. Povestea este spusă la persoana I și relatează modul în care naratorul și câțiva dintre colegii săi de temniță reușesc să supraviețuiască. Din păcate, limba română a traducătorului e împiedicată, mecanică, greoaie. Cât despre dialoguri, ele sunt o mare dezamăgire. Indiferent de personajul care vorbește, indiferent de gradul său de cultură, toate dialogurile arată la fel; sunt de un lirism inadecvat, obscur, greu de urmărit și înțeles. „Această orbitoare absență a luminii” este o carte pe care am citit-o greu, având nu de puține ori senzația că mă aflu în prezența unui text tradus cu Google Translate. Finalul e ceva mai bun, insuficient, însă, pentru a salva restul.

Nota mea: 5

 

 

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

http://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 22 iulie 2014 în Uncategorized

 

Etichete: , , ,

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,046 other followers

%d bloggers like this: