Lucian Boia, „De ce este România altfel?”, București, Editura Humanitas, 2012, 130 de pagini

Puținele pasaje ce se referă la situația politica din România anului 2012 sunt cumplit de banale. Surprind neplăcut două pasaje ale cărții. Primul e o jalnică fractură logică, un enunț periculos și surprinzător: „A fost, în România, Holocaust? În România a fost Holocaust. În România nu a fost Holocaust. Ambele aprecieri pot fi susținute și până la urmă suntem nevoiți să le privim împreună”. Al doilea pasaj, nu mai puțin uluitor, se referă la Ceaușescu, mare lider în politica externă. Singura salvare poate fi cheia ironică în care el poate fi interpretat, deși ea nu e deloc evidentă: „Ceaușescu s-a manifestat ca unul dintre marii actori mondiali ai vremii lui

Paulo Coelho, „Veronika decides to die”, New York, Harper, 2005, 215 pagini

Un roman de o calitate execrabilă. O tânără slovenă hotărăște să se sinucidă, este salvată și internată într-o clinic psihiatrică, unde se constată că inima ei are să cedeze curând. Urmează, desigur, ca Veronika să descopere adevărata valoare a vieții în zilele pe care le mai are de trăit. Coelho se lansează în interminabile tirade mistice, culmea superficialității fiind atinsă în pasajele

Monica Lovinescu, „Jurnal esenţial“, Bucureşti, Editura Humanitas, 2010, 553 de pagini

Un fabulos document care acoperă perioada 1981 – 2000. Îi regăsim aici pe Cioran, Eliade, Ionescu, Paleologu, Pleşu, Liiceanu, Goma, Doina Cornea ş.a într-o serie de evocări lipsite de patetism, care nu judecă decât arareori şi atunci în virtutea unui singur instrument: etica sau est-etica. Demult nu am mai citit un text atât de coerent ca scriitură şi atât de bogat în informaţii. Jurnalul se parcurge cu o uimitoare uşurinţă, evitând să cadă într-o exacerbare a ego-ului, păcat pe care , de regulă, jurnalele îl au.

Calităţi şi virtuţi naţionale: blândeţea poporului român.

Comunismul românesc nu a fost doar un regim politic, el a fost, în primul rând, eşecul unor caractere. A unor caractere mici, violente, sălbatice. Şi nu au fost puţine. În absenţa lor, Ceauşescu ar fi rămas un patetic conducător de stat. Iar naţiunea care a permis ca în rândurile ei să activeze din plin, uneori la lumina zilei, torţionari sadici şi maniaco-depresivi ar trebui să fie ceva mai jenată în a-şi atribui virtuţi din gama blândeţii şi a valorilor creştine. Cel puţin pentru o vreme, am putea practica tăcerea vinovată.

Vladimir Nabokov, „Glorie”, Iaşi, Editura Polirom, 258 de pagini

Un roman rusesc de la prima şi până la ultima lui pagină. Nu în ceea ce priveşte povestea, care e, de fapt, o non-poveste, ci din perspectiva construcţiei magistrale a personajului central, Martin Edelweiss, un tânăr care emigrează din Rusia, alături de părinţii săi, din cauza revoluţiei ruseşti, cutreierând Europa, negăsindu-şi, parcă, locul nicăieri. În…