Despre vicii şi frumuseţe în India modernă


Fără să ştie că rostesc un adevăr aproape universal, cei mai mulţi dintre indienii pe care îi cunosc îmi spun (mai devreme sau mai târziu) că în India regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Toate infracţiunile din Codul Penal sau Civil au un echivalent în rupii indiene. O fi sau n-o fi aşa, e greu de spus pentru că, din nou, vorbim despre o ţară uriaşă, în care nici măcar viciile nu sunt peste tot aceleaşi. E drept, am văzut eu însumi câteva accidente rutiere în care cei implicaţi se ridicau pur şi simplu de pe stradă şi mergeau mai departe ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Nici urmă de poliţie, nimeni nu părea a se întreba cine este vinovat. Poate pentru că aici mai mereu vinovatul e cel sărac.

Voluptatea cu care se încalcă legea e direct proporţională cu stupiditatea legii respective. Spre exemplu, guvernul indian s-a hotărât să eradicheze fumatul. Prin urmare există o lege care interzice fumatul în toate spaţiile publice, pe toate străzile şi în toate localurile. Practic, nu există niciun loc special amenajat destinat fumătorilor. Cu toate astea, ţigările se vând iar Guvernul încasează taxe. E, deci, legal să cumperi ţigări, dar ilegal să le fumezi… În New Delhi, nimeni nu respectă această lege. Mai mult decât atât, se fumează până şi în mijloacele de transport în comun, e adevărat nu întotdeauna… Săptămâna trecută, intrând brusc într-o sală de curs la universitate, mi s-a întâmplat să deranjez doi profesori care fumau şi discutau aprins nu ştiu ce problemă (filosofică sau nu, habar nu am, hindi e pentru mine un mister). Unul dintre bărbaţii care asigură paza complexului în care locuiesc a acceptat ţigara pe care i-am oferit-o după ce în prealabil şi-a rotit privirea în toate cele patru puncte cardinale pentru a vedea dacă cineva îl observă. Nu era nimeni împrejur… A luat ţigara cu gesturi repezite şi a ascuns-o în buzunar. Nimic nu mi s-a părut mai trist în acel moment decât omul acesta de aproximativ 50 de ani care trebuia să se comporte asemenea unui elev din şcoala generală. Din când în când, femeile în special îţi atrag atenţia că nu le place fumul de ţigară şi te roagă politicos să fumezi ceva mai departe de ele. Niciodată, însă, nu s-ar gândi să atragă atenţia bărbăţilor indieni că nu e bine să urinezi în plină stradă. Urinatul în stradă e o chestiune culturală, în vreme ce fumatul e un viciu. La fel se întâmplă şi cu alcoolul. În cele mai multe dintre restaurante nu se pot consuma băuturi alcoolice iar în cele în care acest lucru e posibil, preţurile sunt prohibitive (50 de rupii pentru o bere la un magazin de băuturi alcoolice, în jur de 300 în restaurante). Rezultatul? Mulţi indieni beau atât de rar încât, atunci când o fac, exagerează şi îşi pierd foarte uşor controlul. Nu am date certe şi probabil că nu le voi avea niciodată, dar mă hazardez să afirm că cel puţin jumătate dintre politicienii care au impus aceste legi sunt ei înşişi fumători şi consumatori de băuturi alcoolice.

Toate acestea nu sunt, însă, doar manifestări ale ipocriziei umane, ci efectul unei tensiuni teribile pe care o trăieşte India modernă. Pe de o parte, sistemul de caste, căsătoriile aranjate, patriotismul de paradă, tradiţiile vechii Indii, pe de altă parte, tânăra generaţie care doreşte căsătorii din dragoste, dreptul de a critica şi de a călători. Aproape că se simte pe stradă aceastăconfruntare între cele două Indii. Nu întotdeauna rezultatul e satisfăcător; de multe ori, totul devine kitsch. Spre exemplu, mulţi dintre bărbaţii indieni de toate vârstele îşi vopsesc părul în roşu. Am crezut iniţial că e vorba despre ceva semnificaţii religioase… Nici vorbă. Doar raţiuni estetice. Oamenii aceştia vor să fie moderni, dar nu ştiu cum să o facă. Neglijenţi în vestimentaţie, scărpinându-şi mereu şi în orice loc părţile intime, scuipând zgomotos pe oriunde apucă, ei au început procesul de înfrumuseţare personală colorându-şi părul în roşu. Femeile nu au ştiinţa machiajului şi atunci când încearcă să o descopere, exagerează şi ele. Îşi aşează pe buze tone de ruj roşu strident iar rimelul folosit ar ajunge pentru conturul a încă două-trei perechi de ochi. Nu vorbesc, desigur, despre vedetele de la Bollywood şi nici despre indienii educaţi; ei sunt departe de toate acestea. Din motive diferite, desigur. Vedetele, ca şi pe la noi, au un instinct mimentic mai bine dezvoltat iar indienii educaţi îşi dau seama că altul trebuie să fie sensul modernizării.

De aici şi dezamăgirea turistului care vizitează India. El vine aici să găsească filosofia şi cultura indiană de altădată. Vine cu gândul să întâlnească un Guru cu viziuni metafizice, vine cu gândul la Ramayana şi Mahabharata. Niciun turist nu alege India pentru ceea ce este ea astăzi sau pentru ceea ce ar putea fi în viitor. Din păcate, nici măcar India însăşi nu se poate hotărî momentan ce doreşte cu adevărat. Vechiul şi noul se îmbină atât de bizar încât la un moment dat, va veni şi momentul în care va trebui făcută o alegere. Deşi fermecătoare în teorie, mixtura dintre tradiţie şi modernitate nu e întotdeauna viabilă în practică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s