4 zile în Jaipur (I)


Se spune uneori că cine vrea să evite şocul iniţial al întâlnirii cu India trebuie să meargă pentru început în Jaipur. O destinaţie turistică în care se poate conversa cu uşurinţă în engleză, capitala statului Rajasthan este de departe un oraş cu mult mai liniştit decât Delhi. Din capitala Indiei poţi merge cu trenul; călătoria ar trebui să dureze cinci ore, dar, în funcţie de trenul pe care îl alegi, poate dura şi până la opt ore sau chiar mai mult. Gările indiene sunt locurile cele mai potrivite pentru confruntări fizice. Cozile interminabile de la casele de bilete sunt însoţite de voci zgomotoase şi atitudini agresive. Trenurile întârzie frecvent de la 5-6 ore până la 13 ore sau chiar mai mult. Cel mai bine ar fi să îţi procuri din timp un bilet. Cât despre trenuri în sine, arată atât de jalnic încât odată ajuns în compartiment contrastul te surprinde plăcut. Nu scapi însă de zgomotul Indiei. Traversezi periferia capitalei şi vezi partea cea mai săracă a oraşului; femei, copii şi bărbaţi trăind printre mormane de gunoaie în aşa – zise case improvizate, fără uşi şi ferestre. Copiii se joacă printre gunoaie, adulţii îşi fac de lucru în acest „slam” care nu pare a-i afecta în vreun fel. Privindu-i, îţi dai seama că sunt fericiţi şi asta pentru că nu au (şi mulţi dintre ei nu vor avea niciodată) vreun termen de comparaţie. Câteodată, când trenul opreşte în vreo staţie ceva mai aglomerată, şuvoaie de indieni se bulucesc pentru a mai prinde un loc liber. Sunt cei mai săraci dintre ei, aceia care nu şi-au permis să îşi rezerve un loc, sperând că în compartimentul rezervat lor îşi vor găsi unul graţie forţei fizice.

În Jaipur, odată în plus, India îţi invadează spaţiul intim. Eşti asaltat de indieni care au ceva de oferit. O autoricşă, un taxi, o cameră ieftină la un hotel sau cine ştie ce altceva. Vorbesc engleză, unii dintre ei pot conversa minimal în italiană, spaniolă sau alte limbi. Te însoţesc până sunt siguri că nu ai nevoie de ei. Uneori turistul ceva mai neexperimentat într-ale Indiei cedează. E atât de bine să vezi un indian vorbindu-ţi în propria limbă încât se întâmplă să le accepţi serviciile. Cei mai experimentaţi nu îţi spun imediat un preţ. Te duc acolo unde ai nevoie şi mai apoi îţi spun să le plăteşti cât consideri de cuviinţă. Strategia funcţionează de cele mai multe ori. Obişnuiţi cu euro sau dolari, turiştii oferă sume cu mult peste ceea ce e potrivit standardelor indiene. Îţi dau apoi un număr de telefon şi a doua zi, mulţumit că ţi-ai găsit un loc în care să stai, începi să explorezi oraşul sunându-i şi solicitându-le serviciile. De data asta, lucrurile se schimbă puţin. Sunt la fel de politicoşi, dar, de îndată ce le plăteşti, îţi cer mai mult. Doar 10-20 de rupii în plus. Evident, plăteşti. Având în vedere că un euro valorează 70 de rupii, suma e mai mult decât rezonabilă. Indienii obişnuiţi au un automatism de gândire foarte puternic: împart oamenii în funcţie de casta cărora le aparţin iar tu, străinul cu pielea albă, eşti întotdeauna în afara castelor, dar în acelaşi timp aproape de vârful ierarhiei, aşa că vor fi mai mereu politicoşi. Asta nu înseamnă că se vor sfii vreodată să obţină cât mai mult de la tine.

Am ajuns în Jaipur seara, ne-am cazat la o casă de oaspeţi într-o cameră relativ curată, cu apă caldă şi electricitate. Pe acoperiş, o terasă şi un restaurant unde se poate fuma. Mâncarea… rezonabilă. A doua zi dormim până târziu, la ora douăsprezece urmează un mic-dejun întârziat şi pornim spre oraş. De fiecare dată când te afli într-un nou stat, e ca şi cum ai fi într-o nouă ţară. Statele indiene au un înalt grad de autonomie. Numărul meu de telefon este acum în roaming. Deşi mă aflu în aceeaşi ţară, trebuie să plătesc în plus pentru convorbiri şi chiar pentru apelurile primite. Strada şi spectacolul ei îmi spune, însă, că mă aflu tot în India. Străzi lăturalnice înguste, mizerie la tot pasul, cerşetori şi indieni de toate sexele şi vârstele care dorm în stradă şi câteodată, mor în stradă (am văzut asta cu ochii mei în Delhi!). În majoritatea locurilor turistice, preţurile de intrare pentru străini sunt câteodată de patru-cinci ori (chiar mai mult!) mai mari. Cum, însă, am un document oficial de la FRRO (Foreign Regional Registration Office) care atestă că locuiesc în Delhi, plătesc acelaşi preţ ca orice indian. Senzaţia e bizară… am sentimentul că sunt indian, că am încetat de ceva vreme să fiu turist. Este, desigur, doar o senzaţie de moment care dispare în numai câteva minute.

Construit în secolul XIV, Amber Fort este una dintre principalele atracţii turistice din Jaipur. Impozant ca majoritatea forturilor din India, îţi cere câteva ore bune pentru a-l explora. Raja Man Singh, cel care a ordonat construirea lui, a îmbinat elemente hindu şi musulmane iar rezultatul este o construcţie monumentală. La poarta de intrare a Fortului şi chiar în interiorul lui poţi găsi ghizi indieni care se oferă amabili să îţi spună toată povestea fortului. Cum însă vizita la Taj Mahal m-a învăţat că e bine uneori să nu dai prea mult credit ghizilor indieni, prefer o călătorie de unul singur. Oricum, în dreptul fiecărei clădiri importante există o explicaţie în engleză şi hindi. E adevărat, indienii aşează în spatele fiecărei explicaţii seci, lipsite de spectaculozitate, o poveste cu iz de Bollywood, însă personal optez în asemenea cazuri pentru cifre şi date în dauna poveştilor. Într-un anume sens, Bollywood şi Hollywod fac acelaşi lucru. Împachetează atât de bine produsul încât săracul privitor îşi pierde vremea cu ambalajul şi nu mai ajunge în veci la produs. Asta presupunând (ce naivă prezumţie!) că în spatele ambalajului se mai află ceva. Biletul de intrare este ieftin, dar în interior preţurile sunt cu mult peste cele normale în India. De la simpla sticlă de apă şi până la diferite suveniruri (multe dintre ele „kitsch”)… După vizită, la poalele fortului, poţi bea un „ceai” indian sau poţi mânca o „samosa”, asta dacă nu te deranjează muştele prietenoase care se aşează alături de (sau chiar în) farfuria ta improvizată, din carton.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s