Ura ca politică de stat. Noua luptă de clasă: bugetari vs. privaţi


Zilele acestea se continuă o luptă începută cu ceva ani în urmă. Clasa politică românească aruncă pe piaţă ideea că săraca economie românească bate pasul pe loc pentru că o gloată de bugetari parazitează sistemul. Ignorant în materie de economie aşa cum sunt, am totuşi câteva nelămuriri. 1. Bugetarii despre care se vorbeşte s-au căţărat de unii singuri în posturile pe care le ocupă acum? Au intrat pur şi simplu în ministere şi primării, s-au aşezat pe scaune şi au început să primească salarii? 2. Dacă cifrele nu mint, atunci e simplu să aflăm că România are deficit de profesori, medici şi funcţionari publici. Cu toţii sunt bugetari. 3. Cum se face că statul, în locul unei analize a eficienţei aparatului bugetar, se mulţumeşte să taie otova de la toţi, pe principiul unei solidarităţi sociale de sorginte comunistoidă?!

Paradigma nu e nouă. Nu cu multă vreme în urmă, clasa muncitoare era obişnuită să îi dispreţuiască pe intelectuali. Comuniştii le spuseseră strungarilor, lăcătuşilor mecanici şi dulgherilor că profesorul, inginerul sau avocatul sunt specii umane perfect inutile. Acum, discursul se modifică fără să părăsească, însă, „filosofia” comunistă. Domeniul bugetar trebuie să funcţioneze, se spune, asemenea celui privat, pe criteriul eficienţei. Produci, câştigi… nu produci, nu câştigi. Această viziune contabilicească, tradusă în realitate, înseamnă că orice fel de muncă intelectuală, prin definiţie fără rezultate concrete pe termen scurt, trebuie subfinanţată. Banii trebuie să meargă, deci, în „economia reală”. Profesorii şi medicii, funcţionarii publici sau poliţiştii sunt toţi parte a „economiei ireale”, deci. Vânzătorul de la magazinul din colţ, angajat la privat, nu înţelege de ce medicul lucrează atât de puţin, de ce îşi face vacanţa pe Coasta de Azur, de ce profesorul universitar câştigă atât de mult, vorbeşte şi el în faţa unui amfiteatru de două ori pe săptămână şi merge pe la conferinţe prin străinătate. Clasa politică i-a băgat în cap că o ducem cu toţii atât de rău pentru că ei, medici şi profesori, mănâncă banii statului de pomană. Comuniştii merseseră mai departe. Au inversat ierarhiile sociale şi peste noapte vânzători de pantofi s-au trezit academicieni şi profesori universitari. Cei de azi sugerează cam acelaşi lucru: păi nu poate agentul de vânzări să intre în sala de operaţie, nu poate el intra în sala de curs? Ce mare lucru o fi să operezi pe inimă sau să predai Kant? Cauţi 10 minute pe Google şi afli cum se face.

O altă inepţie se aude pe la colţuri zilele acestea: domnule, dacă bugetarilor nu le convin salariile, să se reprofileze, să intre în domeniul privat. Unii medici au făcut-o. Numai că aceiaşi oameni lucrând în „economia reală” nu vor avea veci pururi bani pentru a beneficia de serviciile lor. Nu bugetarii în ansamblu sunt problema României azi, ci aparatul administrativ de prin ministere şi agenţii. Nu profesorul de ţară, poliţistul de proximitate şi medicul căpuşează economia, ci tocmai aceia care ne instigă pe unii împotriva celorlalţi. Eu sunt bugetar… si nu voi fi niciodată solidar cu nimeni doar pentru că preşedintele meu mi-o cere. Solidaritatea e un act individual şi voluntar. Viaţa reprezintă în sine o sumă de alegeri. Când medicul a ales să stea ani de zile în biblioteci a făcut-o ştiind că, fiind bun în meseria sa, îşi va petrece la un moment dat vacanţele pe Coasta de Azur, când agentul de vânzări a hotărât că bibliotecile nu sunt pentru el, a optat şi el. De ce să fim solidari? Ne-am ales carierele tocmai cu gândul că într-o bună zi nu va trebui să fim egali cu toţii. Cel care produce nu poate fi doar prin acest simplu fapt superior celui care gândeşte. În felul acesta, tonomatul de Coca Cola devine mai valoros decât un filosof.

Obsesia aceasta a egalităţii absolute e semn de impotenţă politică. Nu de asta am scăpat de comunism? Ca unii să câştige mai mult şi alţii mai puţin? O societate normală este o societate cu ierarhii. Nu trebuie să inventăm noi apa caldă şi mersul pe jos. Femeia de serviciu dintr-o multinaţională nu se poate considera superioară doar pentru că lucrează la privat, adică în „economia reală”. Preşedintele meu, clasa politică ce guvernează azi sau va guverna mâine, nu au niciun drept să pună un semn de egalitate între categorii socio-profesionale. Suntem cu toţii părţi ale unui sistem care are nevoie de fiecare dintre noi. Asta nu înseamnă, însă, că fluturaşii noştri de salarii trebuie să arate la fel. Cine a permis ca oameni apţi de muncă să iasă la pensie şi să lucreze mai apoi ca şoferi de taxi sau portari în instituţii publice sau private? Cine a permis ca indivizi perfect sănătoşi să primească diferite ajutoare sociale de la stat? Nu cumva aceiaşi care cer astăzi solidaritate socială?

Statul normal e un administrator al banilor şi nimic mai mult. Când el încearcă să invadeze spaţiul meu intim, când încearcă să îmi sugereze că ar trebui să-mi urăsc vecinul pensionar sau bugetar pentru că din cauza lui nu sunt bani suficienţi, când încearcă să mă convingă că e momentul să strângem cu toţii cureaua pentru că el nu mai are soluţii, atunci statul nu e altceva decât un agitator ordinar. Trăim, deci, într-un stat propagandistic. Mai trist este că propaganda dă rezultate. Ne urâm unii pe alţii, convinşi fiind că pensionarii şi bugetarii trăiesc din banii celorlalţi. Ne urâm medicii in corpore pentru că unii dintre ei sunt corupţi şi neprofesionişti. Ne urâm profesorii pentru că unii dintre ei sunt imorali şi incompetenţi. Ne urâm magistraţii pentru că unii dintre ei sunt parte a sistemului împotriva căruia ar trebui să lupte. Ne urâm pensionarii pentru că unii dintre ei câştigă enorm. Ne urâm cu toţii şi asta doar pentru că ura a devenit politică de stat. Camuflată sub eticheta perfidă şi nesimţită de „solidaritate socială”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s