De ce românii nu sunt şi nu vor fi niciodată… japoneji


Japonia, 11 martie 2011… un cutremur de 8,9 grade pe scara Richter şi un tsunami care, împreună, ar putea avea consecinţe majore pe termen lung pentru întreaga planetă… În România, două întrebări par a crea frisoane: a. România ar rezista la un cutremur de 8,9? şi b. Pot românii să reacţioneze ca japonezii în timp de criză? Ambele întrebări sunt futile, din motive diferite, însă. În general, infrastructura fiecărei ţări e construită în funcţie de un context naţional. Ar fi absurd şi imposibil să pregăteşti o ţară ca România pentru un cutremur de, să zicem, 10 (valoarea maximă pe scara Richter) când noi pe aici avem probleme, printre altele, cu inundaţiile. La modul ideal, e bine să te pregăteşti pentru orice, să ai nave cosmice în care să îţi poţi adăposti întregul popor în afara orbitei terestre, să colonizezi planete… e frumos, dar, din păcate nici în Utopia lui Morus siguranţa absolută nu poate fi garantată. Obiceiul acesta infantil de a ne întreba de fiecare dată ce ar rămâne din noi dacă cine ştie ce catastrofă ne va lovi are ceva din aroganţa iluministă de a ne imagina că putem previziona orice şi preveni orice şi, mai ales că putem controla totul prin tehnologie. La asta se mai adaugă şi tare româneşti recente precum incapacitatea funciară în ultimele decenii de a aprecia just dimensiunea evenimentelor şi capacitatea noastră de intervenţie.

Înainte de a se pregăti de un cutremur de 8,9, România mai are de rezolvat, de exemplu, problema apei curente în şcolile de la sat sau acest neo-analfabetism care s-a instaurat în şcoala românească. La noi, însă, mizele acestea sunt considerate minore. Ce politician serios s-ar lăuda cu un asemenea proiect? E cu mult mai bine să combaţi pe teme precum noua glaciaţiune sau dezastrele nucleare.

Ce ar face România la un cutremur de 8,9 e neesenţial. De ce? Pentru că, înainte de a-şi rezolva problemele esenţiale, România nu va putea face faţă niciodată vreunui cataclism de asemenea magnitudine. Chiar dacă de mâine am avea toată tehnologia disponibilă astăzi pe planetă, ne-ar fi complet inutilă. Trebuie să începem de altundeva. Nu cataclismele în sine ar trebui să ne îngrijoreze pe noi, ci reacţia pe care o avem la producerea lor. Şi modul în care vom reuşi să supravieţuim după. Iar asta ţine de educaţie şi, în ultimă instanţă, şi de lipsa apei curente în şcoli. Dacă începem de mâine, poate că vom avea rezultate substanţiale în vreo trei decenii. Mentalul colectiv e destul de refractar schimbărilor, sunt studii serioase care o afirmă. Însă e singurul care poate asigura pregătirea pentru catastrofe. De orice natură ar fi ele.

Dacă a doua zi după un cutremur de 7 pe Richter, supermarketurile vor începe să fie devalizate, ar trebui să ne mobilizăm întreaga armată doar pentru a le păzi. În acest timp, oamenii probabil că vor agoniza sub dărâmături. E doar un exemplu minor, puteţi face alte exerciţii de imaginaţie dacă doriţi.

Ajungem astfel la o altă întrebare spectaculoasă, dar tot atât de plină de sens precum cea de dinainte: de ce nu sunt românii japonezi? Cum adică, uite, ei stau la coadă liniştiţi pentru a primi apă şi la noi să îmbulzesc cetăţenii că se dă zahăr? De ce, domle japonejii poate şi românii nu? Trecem peste abordarea idilică pe care o avem de fiecare dată în aceste cazuri, când ne uităm prosternaţi şi cu o reverenţă impotentă la ce fac alţii. În primul rând, românii nu sunt japonezi la fel cum francezii nu sunt norvegieni, elveţienii nu sunt saudiţi sau indienii nu sunt chinezi. Întrebarea e de un ridicol perfect pentru că nu e nevoie de multe informaţii pentru a afla că formarea naţiunilor despre care vorbim se bazează pe mitologii diferite, pe istorii diferite, pe un context (adicătălea!) incomparabil. A compara Asia şi Europa, de pildă, din punct de vedere al reacţiei la dezastre, presupune a compara două tipuri de raportări la fenomenul numit moarte.

Românii nu pot fi japonezi pentru că în primul rând sunt europeni şi în al doilea rând sunt creştini. Apoi, merită văzut cum se raportează cele două spaţii culturale la noţiuni fundamentale precum demnitate sau onoare. Nu discutăm în termeni de superioritate şi inferioritate. Nimeni nu poate spune că a considera sufletul ca fiind etern (atitudine frecventă în spaţiul cultural european) e mai prejos sau mai presus decât a crede că el nu are caracter permanent (paradigmă prezentă în buddhism  şi, în general, în spaţiul asiatic). Cu toate astea, aceste aparent detalii fac diferenţa. Apoi, dacă nu doriţi să mergem atât de departe în timp, e deja un lucru binecunoscut că geografia şi istoria recentă determină reacţii şi atitudini. Priviţi pe hartă: veţi vedea cât de ridicolă e o comparaţie între un stat carpato-danubiano-pontic şi o insulă în Oceanul Pacific. Românii nu pot fi japonezi pentru că au evoluat într-un spaţiu diferit, au un alt profil cultural, sunt mai tineri şi, prin urmare, mai imaturi, au o rezistenţă diferită la traume (gândiţi-vă la reacţia faţă de comunism), trăiesc prea mult într-o paradigmă balcanică a supravieţuirii cu orice preţ şi în orice condiţii.

Admit, o dezbatere pe aceste teme nu ar face rating la noi. Nu ne ajută, însă, nici lamentoul permanent (de ce nu suntem noi ca japonejii ?). Suntem ceea ce suntem şi trebuie să lucrăm cu instrumentele care se află la îndemâna noastră. Asta nu înseamnă că nu putem evolua, că nu putem ieşi din pasivitate. Dar, ieşirea din pasivitate trebuie să se facă în interiorul paradigmei care ne defineşte. Altfel, ne irosim energiile inutil. Pornim, aşadar, de la baza icebergului. Dacă rezolvăm problemele legate de infrastructura primară, dacă ne preocupăm de educaţie, dacă încercăm să recuperăm câteva valori europene esenţiale, atunci nici măcar nu trebuie să fim japonezi. Marea noastră problemă e că ne irosim încercând să rezolvăm lucruri importante la scară planetară înainte de a le rezolva pe cele care ne privesc direct.

 

Un gând despre „De ce românii nu sunt şi nu vor fi niciodată… japoneji

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s