Coşmarul românesc: Vlad Ţepeş şi ţeapa lui


Atâta vreme cât îl vom invoca pe Ţepeş şi inevitabila lui ţeapă, atâta vreme cât ei vor fi încă parte a unei alegorii preferate de politicieni şi de marile mase populare, suntem inevitabil condamnaţi la provincialism. Modelele noastre, oriunde în lume, răspund mereu, printre altele, la fundamentala întrebare: cum vrem să arătăm? Care este varianta noastră ideală, spre care aspirăm şi pe care eventual o putem realiza? Prin ce anume se distinge justiţia lui Ţepeş, cea pe care ne-o dorim atât şi la care visăm ca la piatra filosofală? Păi, în primul rând pe o deplasare de accent dinspre probatoriu şi prezumpţia de nevinovăţie către execuţie. Justiţia lui Ţepeş satisface o dată gustul pentru o dreptate primitivă şi a doua oară nevoia de spectacol. Câţi români nu şi-ar cumpăra sâmbăta bilete să-i vadă pe marii corupţi puşi frumos în ţeapă, etichetaţi şi aşezaţi după rang?! Ce frumos ar fi să faci un grătar la umbra corpurilor putrefacte ale corupţilor atârnând în ţepe care strălucesc în soare!!!… Citește mai mult Coşmarul românesc: Vlad Ţepeş şi ţeapa lui

Opţiuni dialectice, paradigme culturale: Eugen Lovinescu şi Nicolae Iorga


Fiecare etapă importantă din istoria omenirii a beneficiat de personalităţi care au încercat să anticipeze evoluţiile culturale ale societăţilor în mijlocul cărora se aflau. Unii au reuşit, alţii nu… Ce anume trăsături sunt necesare pentru a rămâne actual la sute de ani după ce existenţa ta fizică va fi încetat?! Ce înseamnă, de fapt, în acest context al culturii, a reuşi? Cu siguranţă nu numai a acoperi o suprafaţă culturală vastă, nu doar a fi intelectual în cel mai desăvârşit sens al termenului, ci a avea viziune. Iar viziunea presupune capacitate de sinteză, racordarea la spiritul veacului, sesizarea elementelor de permanenţă din sânul unei societăţi, înţelegerea sensului mişcării elementelor culturale, eleganţa auto-revizuirii atunci când ea devine necesară în dauna unei consecvenţe care salvează autorul, dar nu poate întotdeauna salva opera şi ideile şi, nu în cele din urmă, o intuiţie a actului cultural şi a relevanţei lui peste timp.… Citește mai mult Opţiuni dialectice, paradigme culturale: Eugen Lovinescu şi Nicolae Iorga