Henry Miller, „Opus Pistorum”


Biografia cărţii e destul de spectaculoasă, un soi de cancan literar care banuiesc că e singurul care poate justifica atât publicarea, cât şi lectura ei. Terminat în 1942, textul e o comandă pe care Miller a executat-o pentru bani. Pornografie în stare pură, fără nici cel mai mic interes pentru dezvoltarea unei poveşti sau a unor personaje, „Opus Pistorum” e un roman lipsit de imaginaţie, repetitiv… După ce se epuizează relativ repede toată gama semnificativă de experienţe sexuale, totul se repetă la nesfârşit, agasant. Interesant e cum Dan Silviu Boerescu, scriind prefaţa, încearcă, cu … Citește mai mult Henry Miller, „Opus Pistorum”

Patriotismul este ultimul refugiu al unei canalii


Spre dezamăgirea multor compatrioţi, patriotismul este, nu neapărat lingvistic, cât conceptual, o noţiune care nu se manifestă plenar în istoria omenirii mai devreme de începutul secolului XVIII. Desigur, celălalt termen, patriot, are o istorie ceva mai îndelungată. El derivă din latinescul patria, dar până să devină patriotism, aşa cum îl înţelegem astăzi, a fost nevoie şi de intervenţia decisivă a iluminismului francez. În lupta sa împotriva influenţei Bisericii, Rousseau avansează ideea că preoţii nu ar trebui să predea în şcoli publice, de vreme ce patria de care vorbeşte Biserica nu e cea terestră, ci Împărăţia Cerească, a lui Dumnezeu. El merge pe linia ideologică a lui Machiavelli, care vede în creştinism un obstacol pe care formele de guvernământ sunt datoare a-l înlătura. Pentru Rousseau, patriotismul, spre deosebire de credinţă, este o virtute pe care guvernele sunt datoare să o cultive (On Political Economy, 1755).… Citește mai mult Patriotismul este ultimul refugiu al unei canalii

Un român în India (XXIV)


La un moment dat, va trebui să încetez să scriu în jurnal. Se închide un cerc; ce altceva ar mai fi de spus? Am pornit în aventura mea indiană sceptic, obtuz, refuzând tot ceea ce mintea mea nu putea pricepe. M-am revoltat, am devenit didactic, am lăsat frâu liber tuturor prejudecăţilor pentru ca, acum, să mă regăsesc într-o Indie care mă absoarbe lent, fără să-mi reziste, integrându-mă doar în imensul malaxor uman de aici. Oricum, scriu în jurnal din ce în ce mai greu. Nu mai cred că experienţele mele în India pot fi… nu relevante, căci relevante n-au fost niciodată, ci suficient de exotice încât să merite să scriu despre ele. E posibil să fi epuizat tot ceea ce aveam de spus. Nu mai simt niciun fel de stridenţă semnificativă despre care să merite să scriu, ţara aceasta nu trebuie explicată, despre ea nu mai văd ce aş mai putea scrie. Potenţialilor mei cititori nu cred să le mai pot transmite ceva. … Citește mai mult Un român în India (XXIV)

Gigi Becali. Anatomia unui personaj


Următorii pe lista celor care îl iau în serios pe Gigi Becali sunt mai marii Bisericii Ortodoxe. Personajul nostru e deţinătorul mai multor distincţii, posesor de Cruce sau Cruci episcopale, aşezându-se de-a stânga sau de-a dreapta feţelor bisericeşti. N-a ajuns acolo prin voia Sfântului Duh şi nici printr-o cine ştie ce evlavie creştină. Şi-a cumpărat locul prin donaţii, aşa cum, mai demult, se cumpărau indulgenţe papale. O mai mare… generozitate i-ar putea asigura, probabil, un loc privilegiat în icoanele ortodoxe. Problema creştinismului lui Becali e complicată. Omul e, pe câte se poate observa, relativ sincer în ceea ce spune. Numai că mărginirea lui intelectuală, registrul îngust în care îşi construieşte ideile, încăpăţânarea prostească, provincialismul mârlănesc, toate acestea îl împiedică să înţeleagă creştinismul şi dincolo de ritual, semnul crucii şi rugăciunea mimetică. N-ar fi o problema… nu e, in definitiv singurul, atâta doar că apariţiile lui alături de mari feţe bisericeşti îl credibilizează în mod nesperat. Şi aici, însă, ca şi în cazul intelectualilor, putem pune asocierea pe baza unei mistice naivităţi a clerului ortodox. Biserica lucrează la scară universală şi, uneori, acaparată de problemele mântuirii, preocupată cu traseul spiritual al întregii umanităţi, mai pierde din vedere lucrurile care i se petrec exact sub cucernicu-i nas. Perfect explicabil… când scrutezi orizontul, în căutarea răspunsurilor ultime, se întâmplă să nu bagi de seamă că te afunzi în mâl. … Citește mai mult Gigi Becali. Anatomia unui personaj