Herta Müller, „Regele se-nclină şi ucide”, Iaşi, Editura Polirom, 2005, 233 de pagini


O scriitură grea, producătoare de angoase, încrâncenată. Eseurile sunt mărturii şi confesiuni, scrise ca atare. Fără să fie lipsite de o anume capacitate de a seduce, textele sunt, totusi, o mărturie că Herta Müller, ca scriitoare, este prizoniera propriei biografii. Mult prea multe speculaţii… lingvistice, interpretări speculative de etimologii, metafore greoaie… Nu e o lectură uşoară, în primul rând pentru că imaginile şi ideile nu se aşază coerent, într-o anume ordine, ci par a fi rodul unei gândiri spontane, fracturate, cu treceri bruşte de la un moment la altul, cu repetări ale aceleiaşi idei, prezentată în aceeaşi formulă, de la un eseu la altul. Valoarea cărţii provine din calitatea şi densitatea mărturiilor, nicidecum din capacitatea autoarei de a lucra cu instrumente literare.

Nota mea: 6

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la   https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

 

„Când n-ai obişnuinţa să-i adresezi celui de lângă tine o vorbă, nici n-ai de ce să te obişnuieşti să gândeşti în cuvinte. Nu trebuie să vorbeşti pentru a fi prezent. Iată o atitudine interioară cum o aveau la oraş numai daliile, nu oamenii” 

 

Alte citate la https://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s