Un român în India (XXV)


Posibilitatea ca în acelaşi spaţiu să se regăsească, în acelaşi timp, un text, autorul şi personajele lui mi s-a părut a fi o problemă de teorie a literaturii, o abstracţiune la care nu merită să reflectezi prea mult, probabilitatea de a se întâmpla fiind atât de mică. Până azi, de fiecare dată când scriam, India era undeva afară, în spatele uşii metalice a apartamentului meu. Rămânea acolo până când terminam de scris. De azi, e ca şi cum India stă alături de mine, în faţa aceluiaşi laptop, uitându-se peste umărul meu la ceea ce scriu, la cum frazele acestea se înşiră pe ecran, de îndată ce literele şi semnele de punctuaţie sunt tastate. E o senzaţie ciudată… Odată ce hotărăsc, însă, să continui, scriind pe aceeaşi linie, fără compromisuri, mă liniştesc. E liniştea pe care o resimte fiecare dintre noi, odată ce o decizie grea, în care întotdeauna ai ceva de pierdut, a fost luată, după îndelungi deliberări şi ezitări.… Citește mai mult Un român în India (XXV)