Vladimir Nabokov, „Glorie”, Iaşi, Editura Polirom, 258 de pagini


imagesUn roman rusesc de la prima şi până la ultima lui pagină. Nu în ceea ce priveşte povestea, care e, de fapt, o non-poveste, ci din perspectiva construcţiei magistrale a personajului central, Martin Edelweiss, un tânăr care emigrează din Rusia, alături de părinţii săi, din cauza revoluţiei ruseşti, cutreierând Europa, negăsindu-şi, parcă, locul nicăieri. În cele din urmă, el forţează intrarea în Rusia acum bolşevică, cu riscul de a-şi pierde viaţa. Aşa se încheie textul. Romanul e unul despre… sens. Personajul caută sensuri peste tot, în dragoste, în cărţi, în peisaje, în viaţa boemă. În cele din urmă, sensul se refuză, trebuind a fi căutat la origini: în ţara natală. E o carte despre dezrădăcinare, dar nu are nimic patetic sau ideologic în ea. Uşor deranjantă postfaţa lui Emil Iordache, care, în loc să se concentreze asupra contextului în care cartea trebuie receptată, face analize inutile pe text, în maniera unui comentariu mediocru pentru clasa a XII-a de liceu.

Nota mea: 9

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi pe pagina CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME, la   https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s