Rui Zink, „Cititorul din peşteră”, Bucureşti, Editura Humanitas, 2008, 97 de pagini


Povestea e spusă cu un simplism enervant, aluziile intertextuale sunt mai mereu inadecvate, forţate, aşezate în corpul textului pentru a încerca să i se dea o oarecare consistenţă.. E o carte ce respiră snobism prin toţi porii; lectura ei se poate face în câteva zeci de minute, în aşteptarea unui tren care întârzie. Parabolele şi metaforele sunt pompos pseudo-mistice…… Citește mai mult Rui Zink, „Cititorul din peşteră”, Bucureşti, Editura Humanitas, 2008, 97 de pagini

Dialog şi polemică. Confesiuni


Sigur că dialogul este forma cea mai inteligentă, cea mai urbană, cea mai decentă pe care gândurile şi convingerile noastre o pot avea. Însă, n-ar trebui să ne iluzionăm la gândul că el poate fi purtat oricum, în orice condiţii şi dincolo de orice limită. Bunăoară, în schiţa Căldură mare…, a lui Caragiale, avem un dialog suprarealist între un Domn şi un Fecior, ambii îndeplinind, formal şi minimal, regulile tehnice ale realizării unui dialog; unul întreabă, celălalt ascultă şi, mai apoi, răspunde. Ambii stăpânesc acelaşi cod lingvistic, par a înţelege în acelaşi sens semnificaţiile cuvintelor pe care le folosesc. Cu toate astea, rezultatul e unul catastrofal. Dincolo de comic, aş citit această situaţie de comunicare în următoarea cheie: fiecare dintre cei doi participanţi la dialog are o agendă proprie. Până acum, nimic nefiresc. Orice dialog porneşte de la agenda proprie a fiecăruia dintre participanţii la el. Însă, în acest caz, cele două agende sunt atât de diferite, încât ele nu se pot întâlni într-un punct comun, fractura este atât de mare, încât dialogul încetează să mai fie dialog, transformându-se în sumă de monologuri.… Citește mai mult Dialog şi polemică. Confesiuni

Chinua Achebe, „Things Fall Apart”, Heinemann, 1986, 156 de pagini


Din păcate, romanul e mult prea dens şi are o pronunţată tentă ideologică. E o adevărată revelaţie citirea acestui text în conexiune cu „Heart of Darkness”, roman pe care Chinua Achebe îl şi interpretează în manieră postcolonială într-un text ulterior, „An Image of Africa: Racism in Conrad’s „Heart of Darkness”” .… Citește mai mult Chinua Achebe, „Things Fall Apart”, Heinemann, 1986, 156 de pagini

Aravind Adiga, „Between the Assassinations”, London, Atlantic Books, 361 de pagini


Un excelent text, relevant pentru cine doreşte să cunoască realitatea contemporană a Indiei. Acţiunea cărţii se petrece într-un sat fictiv, Kittur, între 1984, anul asasinării Indirei Gandhi, şi 1991, când este asasinat Rajiv Gandhi (de aici şi titlul). În fiecare capitol ni se spune povestea câte unui personaj sau grupuri de personaje; ei sunt aleşi în aşa fel încât, la finalul lecturii, suntem familiarizaţi cu problemele şi viziunea unor oameni aparţinând diferitelor caste şi condiţii sociale. Corupţie, politică, rolul femeii în societate, violenţa Indiei de azi, tensiunea între musulmani şi hinduşi, toate se … Citește mai mult Aravind Adiga, „Between the Assassinations”, London, Atlantic Books, 361 de pagini

România şi iluzia grandorii


Prezentul nostru nu e, esenţial, nici mai bun şi nici mai rău decât ne e trecutul. E doar diferit! E, desigur, confortabil să te gândeşti că aparţii unei naţiuni definite prin excepţionalism şi mesianism. E comod să-ţi priveşti prezentul ca pe un balon de săpun şi nu ca pe o consecinţă directă a trecutului. Astfel, ai iluzia că ceea ce trăieşti astăzi e pasager, că energia latentă a acestui popor, capabil de atâta măreţie în trecut, e doar ascunsă undeva, gata să erupă. Romantism de secol XIX… Democraţia noastră arată aşa cum arată nu pentru că ea a fost pervertită de contemporani, ci pentru că nu a fost practicată cu succes niciodată în istoria noastră. Societatea românească ne provoacă astăzi atâtea motive de lamentare şi disperare nu pentru că am rupt-o cu tradiţia, nu pentru că am fost colonizaţi de Uniunea Europeană, ci tocmai pentru că avem tradiţia pe care o avem. Dacă fie şi jumătate din trecutul nostru glorios ar fi fost şi altceva decât mitizare şi ideologie, … Citește mai mult România şi iluzia grandorii

Joseph Conrad, „Heart of Darkness”, Penguin English Library, 2012, 124 de pagini


De remarcat desele pasaje în care, în ciuda poveştii şi dramatismului ei, naratorul descrie peisajele ca fiind dominate de… linişte. Pe tot parcursul textului, voluntar, de vreme ce există pasaje explicite în acest sens, Conrad adresează cititorului o întrebare uneori abrupt formulată, alteori subtil articulată: în relaţia colonizator – colonizat, cine e sălbaticul?… Citește mai mult Joseph Conrad, „Heart of Darkness”, Penguin English Library, 2012, 124 de pagini

James Hogg, „The Private Memoirs and Confessions of a Justified Sinner”, Wordsworth Classics, 2003, 199 de pagini


Încă de la început, Robert este asistat de un alt personaj, care are abilitatea de a-şi schimba înfăţişarea şi pe care îl ghicim ca fiind Diavolul însuşi. Romanul poate fi citit în nenumărate chei: ca roman gotic, ca experienţă a fundamentalismului religios, ca roman de mistere sau chiar roman poliţist. Paginile sale cele mai reuşite sunt acelea în care Robert, după ce iniţial încearcă să justifice crimele cu argumente teologice, realizează că se află în prezenţa unui personaj malefic, de care, însă, nu mai poate scăpa. O excelentă şi modernă parabolă, … Citește mai mult James Hogg, „The Private Memoirs and Confessions of a Justified Sinner”, Wordsworth Classics, 2003, 199 de pagini