Către o Nouă Estetică?!


O necesitate de… sincronizare, dacă ar fi să mă întorc la vizionarul Eugen Lovinescu. Tocmai din această necesitate se iveşte nevoia criticii literare româneşti de a se întoarce, ceva mai mult, către teoretizare, către o redefinire a obiectului ei şi a literaturii în general. Occidentul pare a nu mai funcţiona cu instrumentele estetice de altădată, nu din pricina unui moft, ci, pur şi simplu, pentru că lumea în care trăim reclamă o nouă estetică. Nu e vorba, să zicem, de ceva de genul Est-Eticii de care vorbea Monica Lovinescu, concept nu suficient integrator şi sincronizat, care, în definitiv, operează în interiorul vechii estetici, adăugându-i o componentă morală. O nouă estetică poate fi numită aşa dacă ia seamă de şi încorporează, de exemplu, multiculturalismul, globalizarea, fenomenul imigraţiei şi consecinţele lui identitare ş.a.m.d. Această nouă estetică se conturează pe zi ce trece, odată cu contribuţia adusă, în planul culturii, de prospeţimea unor concepte exprimate de Homi Bhabha, George Steiner, Slavoj Žižek ş.a.… Citește mai mult Către o Nouă Estetică?!

Anunțuri

Despre românism, cu dragoste


Aşadar, dacă religios şi etnic suntem ceea ce suntem printr-un accident sau o loterie, printr-un concurs de factori sau datorită unui întreg lanţ de înaintaşi care, indiferent de propria voinţă, s-au născut şi au procreat într-un anume spaţiu, devenit, prin voia istoriei, la un moment dat, statul naţional unitar român, nu pare uşor tragi-comic să facem atâta caz de românitatea sau ortodoxia noastră?! Mai mult decât atât, nu e uşor degradant să ne definim în exclusivitate în funcţie de valori culturale cărora le aparţinem accidental sau de realităţi care, la scara duratei lungi a istoriei, se modifică radical şi periodic?! Căci, dacă nu suntem nimic în afară de ceea ce accidentul naşterii noastre ne-a făcut să fim, nu e… cam puţin?! Acesta este, din nou, motiv de optimism. Acceptând că suntem rodul unui anumit tip de societate, dar puteam fi, oricând, orice altceva, vom accepta că felul nostru de a fi nu e nici mai bun, nici mai rău decât alte feluri de a fi. E, doar… diferit. Nu diferit în eternitate, ci doar într-un moment dat. … Citește mai mult Despre românism, cu dragoste

Chuck Palaniuk, „Diary”, First Anchor Books Edition, September 2004, 173 de pagini


Palaniuk deţine arta de a lucra cu personajele, de a translata brusc, cu o uşurinţă de invidiat, dinspre un plan narativ spre altul. Un text extrem de bine scris, în ciuda anumitor stângăcii stilistice. Un scriitor absolut original, care scrie aşa cum nu s-a mai scris.… Citește mai mult Chuck Palaniuk, „Diary”, First Anchor Books Edition, September 2004, 173 de pagini