Ingeborg Bachmann, Paul Celan, “Correspondence”, translated by Wieland Hoban, Seagull Books, 2010, 380 de pagini


Lungile tăceri dintre scrisori nu sunt urmate de o explicaţie a editorilor, astfel că textul se citeşte cu frustrarea permanentă de a asista la conflicte şi situaţii despre a căror rezolvare nu ni se oferă niciun indiciu. De remarcat corespondenţa Ingeborg Bachmann – Giséle Celan-Lestrange, de departe cea mai tensionată şi lirică dintre schimburile de scrisori din carte. Textele de final, ce stabilesc legătura dintre povestea de dragoste şi modul în care ea se reflectă în operele celor doi scriitori sunt nu numai plictisitoare, dar şi forţate câteodată. Singura motivaţie pentru a continua lectura o continuă destinul tragic al personajelor şi al poveştilor lor.… Citește mai mult Ingeborg Bachmann, Paul Celan, “Correspondence”, translated by Wieland Hoban, Seagull Books, 2010, 380 de pagini