Varujan Vosganian, “Cartea şoaptelor”, Iaşi, Editura Polirom, 2012, 494 de pagini


Varujan Vosganian cartea soaptelorO carte magistral scrisă. Găsiţi aici o limbă română pe care, personal, n-am mai întâlnit-o în vreo carte citită până acum. Naturaleţea frazării e combinată cu un anume soi de complexitate a frazelor care, deşi arborescente, fascinează prin cadenţă. Ironia şi umorul au un aer robust, hotărât, alegerea cuvintelor şi tonul lor, aşezat şi tăios în acelaşi timp, mă fac să cred că, judecând după acest text, Vosganian e, poate, cel mai de seamă povestitor al literaturii române a ultimelor decenii. Cartea vorbeşte despre genocidul împotriva armenilor şi despre tragediile unei comunităţi, fără patetism gratuit, fără încrâncenare inutilă, reuşind salturi temporale, înainte şi înapoi, uneori pe durata a doar câteva paragrafe. O uluitoare putere de sinteză şi de surprindere a detaliului semnificativ, chiar atunci când el e, evident, ficţionalizat. Personajele au consistenţă, individualitate, forţă. Din secolul XIX şi până în secolul XXI, Varujan Vosganian  are fenomenala capacitate de a selecta pasajul care se potriveşte cel mai bine lucrurilor pe care vrea să le transmită, de a face conexiunile cele mai neaşteptate, sublime, între fapt şi metaforă. De departe, pasajele cele mai pline de încărcătură emoţională sunt cele care se referă la convoaiele de armeni, deportaţi până la Deir-Ez-Zor şi penultimul capitol, dedicat răspunsurilor la întrebarea „Ce-o să se întâmple acum?”.

Nota mea: 10

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

Bunicii mei, Garabet Vosganian şi Setrak Melichian, au înţeles din secolul lor doar cât e de greu să mori în acelaşi pământ din care te-ai născut. Bătrânii armeni ai copilăriei mele nu au avut niciun mormânt la căpătâiul căruia să stea şi să-şi plângă părinţii. Şi-au purtat mormintele cu ei”.

Bunicul Garabet – „Singurul lucru pe care oamenii îl au în comun sunt poveştile. Când spui că doi oameni sunt din acelaşi neam, înseamnă că au ascultat aceleaşi poveşti”.

„Fiecare trage cu sine, ca pe o plapumă până peste cap, lumea în care s-a născut. Lucrurile stau aşa: când te naşti, lumea ta e cea mai mare cu putinţă. Orice e posibil. Pe măsură ce creşti, lumea ta se micşorează. Tu creşti întruna, la început îţi cresc oasele, pe urmă amintirile, oase ceva mai îngălbenite. La un moment dat lumea din jurul tău se face atât de mică, încât pur şi simplu nu mai ai unde să creşti”.

„Fiecare plăteşte în felul lui pentru dorurile sale. Locul unde te aşezi nu e destul de încăpător pentru tot ce doreşti să păstrezi. Ceea ce e al tău e, oarecum, şi al locului. Schimbi tot, renunţi aşadar la unele şi capeţi altele. Umpli un dor, dar deschizi uşa către un altul. Fiecare rană deschisă e un început de drum sau un drum părăsit. Pe măsură ce te lecuieşti, te vatămi”.

„În războiul dintre stăpâniri şi cărţi, deşi numai cărţile mor, stăpânirile nu câştigă niciodată. Pentru că oamenii au scris mai mult decât au puterea să uite”.

„De aceea, spunea bunicul meu, care socotea că lumea nu există decât pentru a fi înţeleasă, atunci când te înveţi pe de rost, când devii într-atât de previzibil, încât te poţi recita pe dinafară, ca pe o poezie, cu început şi sfârşit, ba chiar şi cu rime, atunci e timpul să mori”.

„Când oamenii nu înţeleg, dar se sfiesc să o recunoască, inventează secrete. Dacă ar fi rămas un secret, ce-ar mai fi fost creştinismul? – întreba bunicul”.

„Adevărata istorie, cea care merită să fie povestită, e aceea care, oricând, dacă ar fi destui s-o povestească şi alţii s-o ţină minte, s-ar putea transforma în legendă, adică povestea cea mai puţin exactă cu putinţă”.

ALTE CITATE GASITI LA

https://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s