Alan Lightman, „Einstein`s Dream”, Corsair, U.K, 2012, 142 de pagini


Romanul îl are ca personaj central pe Albert Einstein. Tânărul Einstein imaginează, în anticiparea teoriei relativității timpului, ce s-ar întâmpla în societate dacă timpul ar curge altfel decât în modul convențional pe care îl cunoaștem. Ce se întâmplă, de pildă, dacă viitorul s-ar poziționa înaintea trecutului sau dacă am trăi într-o lume în care nu ar exista distincție între trecut, prezent și viitor?! În fiecare capitol al romanului, asistăm la mici povești de viață care curg în strânsă dependență cu o nouă viziune despre timp. Deși ingenios, textului… Citește mai mult Alan Lightman, „Einstein`s Dream”, Corsair, U.K, 2012, 142 de pagini

On Frontiers. An essay


What does the frontier mean for the Romanians, or, in this respect, for any kind of community which was systematically and for a long period of time stopped from going across it? With how much fascination would the Romanians have regarded the frontiers during Communism? The frontier acquires new meanings in a world thrown by its own political system or by various ideologies to the peripheries of Europe and this happens because, as Alain Brossat notices, ‘the frontier is a territory of variable dimensions and depths, and whose property is less topological (a separation line) but rather political: a space governed by special rules – themselves variable – and whose relations with the territory are susceptible to alter according to circumstances’.[1]

At the level of collective mentality, frontiers, especially those defined and shaped from 19thcentury (considered the Century of the Nations in Europe) onward preserve the myth of the fortress in a siege; they function starting from the idea of an unsecure space which needs to be continually defended. When the threat is not there, when the enemy neither exists nor has the desire to conquer he has to be invented in order to justify the mere necessity of the border to exist and to be protected at all costs. This scenario is brilliantly exposed in J.M Coetzee`s novel, “Waiting for the Barbarians”. There, an Empire prepares for war against an enemy never seen or known. The Barbarians, whose existence is barely proven, justify the abolition of human rights and turn the whole society into a sophisticated, cruel and cynical war machine.

At the same time, a frontier creates and disseminates the sense of belonging; with the invention of the na… Citește mai mult On Frontiers. An essay

DISCURS EXCESIV LIRIC DESPRE DESTINUL CĂRŢILOR


Cu ani în urmă, intram în apartamentul din Sibiu al coordonatorului tezei mele doctorale (Mircea Braga). Drumul îl făcusem cu trenul, de la Alba Iulia. Era un tren personal (pe vremea când încă trenurile personale nu căpătaseră o denumire ceva mai europeană), iar eu purtam într-o mapă albastră versiunea imprimată a tezei mele. Profesorul m-a primit în camera sa de lucru. Am fumat amândoi excesiv, am băut ceai şi cafea şi, evident, nu am avut nici timpul şi nici îndrăzneala de a mă ridica pentru a atinge, fie şi în treacăt, cotoarele cărţilor din bibliotecă. Toţi cei patru pereţi ai camerei erau ocupaţi de o bibliotecă în care ordinea nu mai avea nimic de a face cu proporţiile, cu dimensiunile cărţilor, cu aliniamentul lor ireproşabil. Era ceva acolo care… strivea. Paginile aveau viaţa lor proprie. Puteam vedea, de unde eram aşezat, locul exact în care cititorul poposise ceva mai mult asupra vreunui pasaj care i se va fi părut interesant. Cartea, odată închisă şi aşezată în bibliotecă, păstra urma aşezării ei cu faţa în jos, paginile nu mai aveau consistenţa cu care ele ieşiseră de la tipar; unele se arcuiseră inexplicabil, altele se comportau asemenea aluatului de pâine, vrând să iasă din coperte, să existe de unele singure.… Citește mai mult DISCURS EXCESIV LIRIC DESPRE DESTINUL CĂRŢILOR

Suketu Mehta, „Maximum City. Bombay Lost and Found”, Vintage Books, New York, 2004, 546 de pagini


Treptat, însă, textul se transformă într-unul jurnalistic, concentrându-se asupra vieții orașului, a excepționalismului unei aglomerări urbane atât de specifice, a tipologiilor umane ce populează fostul Bombay, a intereselor politice și legilor care au transformat orașul în ceea ce este el azi. Este exact momentul în care textul începe să devină plictisitor, sec, rece. Personajele inițiale trec în fundal, problematica explorată până atunci este abandonată destul de brutal, totul transformându-se într-o serie interminabilă de reportaje. În final, supărătoare este… Citește mai mult Suketu Mehta, „Maximum City. Bombay Lost and Found”, Vintage Books, New York, 2004, 546 de pagini

Michel Houellebecq, „Lanzarote”, Vintage, 2004, 91 de pagini


Un text de duminică care se citește repede și are toate șansele să fie uitat tot la fel de repede. Blazat și îngrozit la ideea apropierii unui An Nou ce are toate șansele să fie unul ratat, ca și precedentele, naratorul intră într-o agenție turistică și cumpără un pachet turistic către Lanzarote. Aici, cum altfel, își găsește , ca partenere de sex,… Citește mai mult Michel Houellebecq, „Lanzarote”, Vintage, 2004, 91 de pagini

Jurnal caucazian (II)


Cartierul în care locuiesc e împânzit de biserici și magazine cu obiecte bisericești. E aici un aparent paradox: în preajma bisericilor, georgienii pe care îi întâlnesc sunt încruntați, gravi, suspicioși față de orice străin care trece pragul bisericii. Comparația cu ceea ce se întâmplă în bisericile armenești e inevitabilă. În vreme ce în interiorul unei biserici ortodoxe georgiene tot ce pot spera e să fiu ignorat, în cele armenești găsesc întotdeauna pe cineva dispus să îmi explice, să îmi ofere informații. În Tbilisi, la intrarea într-una dintre biserici, o femeie evlavioasă, cu regulamentara frică de Dumnezeu, mă informează agresiv că nu pot intra în interior dacă port pantaloni trei sferturi. După care adaugă, cu un amestec de mândrie, ignoranță și superioritate (fatală combinație!): noi nu suntem catolici. E în această expresie ceva înfricoșător: certitudinea că tot ceea ce se situează în afara ortodoxiei georgiene aparține unei lumi păgâne care trebuie tratată cu dispreț. Straniu și ironic cum, în vremea când era încă religie minoritară, creștinismul cerea, pe bună dreptate, toleranță pentru ca, mai apoi, odată ce și-a dobândit un statut care i-ar fi permis să o și ofere în mod generos, să-și dezvolte un discurs bazat pe excluziune și exclusivitate. … Citește mai mult Jurnal caucazian (II)

Roberto Bolaño „Distant Star”, the Harvill Press, London, 154 de pagini


Deși cu mult mai bun decât „Amulet”, textul nu strălucește prin nimic. Noul copil teribil al literaturii chiliene construiește un text ce are în centrul său un personaj care cochetează cu arta experimentală, cu arta ca performance. După ce scrie versuri, desenând literele pe cer, cu ajutorul unui avion pe care îl pilotează, în fața unei mulțimi gata să se extazieze (aluzie ironică la un gest relativ cunoscut istoricilor literari), după ce organizează o expoziție de fotografii cu victimele… Citește mai mult Roberto Bolaño „Distant Star”, the Harvill Press, London, 154 de pagini