Jurnal caucazian (II)


Cartierul în care locuiesc e împânzit de biserici și magazine cu obiecte bisericești. E aici un aparent paradox: în preajma bisericilor, georgienii pe care îi întâlnesc sunt încruntați, gravi, suspicioși față de orice străin care trece pragul bisericii. Comparația cu ceea ce se întâmplă în bisericile armenești e inevitabilă. În vreme ce în interiorul unei biserici ortodoxe georgiene tot ce pot spera e să fiu ignorat, în cele armenești găsesc întotdeauna pe cineva dispus să îmi explice, să îmi ofere informații. În Tbilisi, la intrarea într-una dintre biserici, o femeie evlavioasă, cu regulamentara frică de Dumnezeu, mă informează agresiv că nu pot intra în interior dacă port pantaloni trei sferturi. După care adaugă, cu un amestec de mândrie, ignoranță și superioritate (fatală combinație!): noi nu suntem catolici. E în această expresie ceva înfricoșător: certitudinea că tot ceea ce se situează în afara ortodoxiei georgiene aparține unei lumi păgâne care trebuie tratată cu dispreț. Straniu și ironic cum, în vremea când era încă religie minoritară, creștinismul cerea, pe bună dreptate, toleranță pentru ca, mai apoi, odată ce și-a dobândit un statut care i-ar fi permis să o și ofere în mod generos, să-și dezvolte un discurs bazat pe excluziune și exclusivitate. … Citește mai mult Jurnal caucazian (II)

Roberto Bolaño „Distant Star”, the Harvill Press, London, 154 de pagini


Deși cu mult mai bun decât „Amulet”, textul nu strălucește prin nimic. Noul copil teribil al literaturii chiliene construiește un text ce are în centrul său un personaj care cochetează cu arta experimentală, cu arta ca performance. După ce scrie versuri, desenând literele pe cer, cu ajutorul unui avion pe care îl pilotează, în fața unei mulțimi gata să se extazieze (aluzie ironică la un gest relativ cunoscut istoricilor literari), după ce organizează o expoziție de fotografii cu victimele… Citește mai mult Roberto Bolaño „Distant Star”, the Harvill Press, London, 154 de pagini