Michel Houellebecq, „Lanzarote”, Vintage, 2004, 91 de pagini


Michel Houellebecq LanzaroteUn text de duminică care se citește repede și are toate șansele să fie uitat tot la fel de repede. Blazat și îngrozit la  ideea apropierii unui An Nou ce are toate șansele să fie unul ratat, ca și precedentele, naratorul intră într-o agenție turistică și cumpără un pachet turistic către Lanzarote. Aici, cum altfel, își găsește, ca partenere de sex, două turiste germane. Povestirea  e monotonă și insipidă, cu pasaje din care lipsește orice political corectness (în special pasajele despre musulmani). Singurul moment în care ai putea, eventual, intui că te afli în preajma unui scriitor important sunt cele dedicate prototipurilor de turiști, bine scrise, cu o relativă intuiție a personajului și o doză necesară de umor.

Nota  mea: 6

 

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s