Ioana Pârvulescu, „Întoarcere în Bucureștiul interbelic”, București, Editura Humanitas, 2012, 349 de pagini


Ioana Parvulescu Intoarcere in Bucurestiul interbelicAm început lectura cărții cu destul scepticism, după dezamăgirile provocate de lectura precedentelor cărți ale Ioanei Pârvulescu, „Viața începe vineri” și „În țara Miticilor”. Textul acesta este, însă, realmente bine articulat, foarte bine scris și extrem de „proaspăt”. Incursiunea în Bucureștiul interbelic nu păcătuiește nici printr-o excesivă idealizare a epocii și nici printr-o vehiculare a acelorași imagini și mituri, asociate de regulă cu evocarea interbelicului românesc. O singură nemulțumire: în câteva rânduri, Ioana Pârvulescu simte nevoia de a face referire la Bucureștiul secolului XXI. Ieșirea brutală din poveste, cu atât mai mult cu cât ea nu depășește lungimea câtorva fraze, e surprinzătoare și supărătoare. Atmosfera, atât de bine conturată până atunci, este cacofonic și strident întreruptă.

Nota mea: 9 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

„E, însă, remarcabil că până în 1941 patriotismul festiv lipsește aproape cu desăvârșire din revistele românești. Nu se face paradă cu dragostea de țară, nu se aniversează literar evenimente istorice, nu se defilează cu poeme ocazionale. Dacă apariția unui număr din Universul literar, de pildă, se întâmplă să coincidă cu o zi de 24 ianuarie, un articol discret despre Mihail Kogălniceanu, la o rubrică permanentă, cu personalități ale secolului trecut, face legătura cu evenimentul. Fără titluri mari și fără patriotism”.

„Din păcate spectatorul [de teatru din interbelic] nu este încă format, constată cronicarii: se râde tare la replici care cer un zâmbet fin și se adoarme la altele, care cer aplauze entuziaste. Concluzia este că publicul ar trebui educat, nu flatat, fiind deocamdată prost, incompetent și ridicol. Ideea nu e interbelică. Toți dramaturgii de secol XIX se plâng de același obstacol”.

ALTE CITATE GASITI LA

https://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s