Proletcultismul, scriitorul și responsabilitățile sale


Interzisă în comunism, poezia religioasă a cunoscut, după 1989, o firească revitalizare. Numai că, şi aici, în volumele şi antologiile publicate, în analizele dedicate subiectului în diverse teze de doctorat, este favorizată rima. Conceptul însuşi de poezie religioasă tinde să excludă texte precum cele semnate de Arghezi (animate de interogații şi o acută conştiință critică) în dauna unor creații lirice dominate de invocații sterile, exaltări exprimate cu un vocabular minimal, în care, desigur, rima, verbele la imperativ şi substantivele în vocativ constituie axul central. Cu o asemenea supraexpunere publică, derivată direct din modul de a înțelege şi a preda poezia în deceniile de comunism, nu e de mirare, deci, că astăzi versul alb e, adesea, considerat în spațiul public o soluție comodă, la care recurg poeții mai puțin talentați, dintr-o incapacitate de a satisface exigențele şi rigorile metricii de tip clasic.… Citește mai mult Proletcultismul, scriitorul și responsabilitățile sale