Când școala devine inutilă…


 

  De unde știm lucrurile pe care le știm? Cum anume luăm decizii, în virtutea căror argumente? De unde se nasc raționamentele care ne fac să votăm așa cum votăm, să gândim așa cum gândim, să avem aspirații, să ne fixăm țeluri în viață, să-i disprețuim pe unii și să-i adulăm pe alții, să arătăm cu degetul către cei care nu sunt sau nu gândesc ca noi? Ne place, poate, să credem că toate sunt consecințele propriilor noastre alegeri, că suntem, cu toții, capabili să elaborăm raționamente individuale și să luăm decizii în funcție de ceea ce fiecare dintre noi crede că e just, corect, dezirabil. Am fost educați să credem că, în măsura în care suntem cât de cât informați, ne putem folosi propria minte pentru a elabora, pentru a emite judecăți, pentru a hotărî… În realitate, însă, opțiunile noastre ideologice, culturale, etice se nasc întotdeauna din ceea ce există deja ca dat; orice raționament pornește de la datele cu care deja mintea noastră a fost obișnuită să lucreze, orice joc al minții se desfășoară cu regulile care sunt de dinainte fixate. Dacă nu suntem întru totul ipocriți, vom recunoaște că, după anii pe care îi petrecem în școală, cei mai mulți dintre noi își aleg un traseu existențial care nu ne mai permite să ne instruim permanent. Vom continua să gândim în aceeași paradigmă în care școala ne-a obișnuit să gândim.

               Repulsiile noastre etice față de minoritățile sexuale sau față de orice alt tip de minorități, sentimentul național românesc, adeziunea emoțională la națiunea etnică, ideea că noi suntem români  și că, cine nu aderă la normele de comportare ale majorității, iese în afara ideii de românism, toate sunt mecanisme de gândire cultivate în școala românească. Putem fi de o parte sau de alta a baricadei, însă baricada va fi întotdeauna aceeași, punctul de referință în jurul căruia ne dezvoltăm raționamentele e acela pe care școala ne-a obișnuit să-l percepem, să-l identificăm și la care ne raportăm.

               De la începuturile ei, școala românească a fost și continuă să fie normativă și nu descriptivă. Ea impune norme, ne spune ce e corect și ce e greșit. Dacă secolele trecute, modelul acesta de a educa era perfect coerent cu societatea însăși, astăzi, el nu numai că nu mai este actual, ci devine chiar periculos. O școală normativă ca cea românească își pregătește beneficiarii să se comporte într-o societate statică, pornind de la premisa că, în valorile ei fundamentale, ea nu se poate schimba radical. O școală descriptivă pornește de la alte coordonate: ea descrie diferite tipuri de norme și valori, fără le înscrie în zona atât de volatilă a lui asta e corect și asta e greșit.

               Într-o analiză asupra unei celebre scene din Matrix, Slavoj Žižek vorbește tocmai despre importanța antrenării minții umane în a gândi în afara unei paradigme date, impuse de sistemele de educație cărora, într-un fel sau altul, le suntem cu toții prizonieri. În film, personajului i se oferă două pilule și i se spune: dacă alegi pilula albastră, te vei trezi în patul tău, țrăind în realitatea în care ai trăit și până acum, dacă alegi pilula roșie, îți arăt adevărata realitate în care trăiești și care, până acum, ți-a fost străină. Întrebarea fundamentală a lui Zizek: unde este a treia pilulă? Școala românească ne obișnuiește și astăzi să gândim binar, în binomuri atât de restrictive: bine-rău, adevărat-fals, moral-imoral, alb-negru, urât-frumos, corect-greșit etc. Orice alegere am face, deci, ne-am afla în fața aceleiași paradigme: dacă un lucru e corect și trebuie făcut, prin excludere, contrariul lui e greșit și trebuie descurajat.

               Un mic studiu de caz, pentru a nu rămâne exclusiv într-o zonă teoretică. Dacă pentru profesorul de religie, creaționismul e calea corectă de a înțelege evoluția noastră pe această planetă, pentru cel care predă biologie, evoluționismul e alegerea firească, unică. Într-un caz ideal, fiecare dintre cei doi se va strădui să aducă argumente pentru a convinge, dar (și de aici începe pericolul!) și pentru a-i face pe cei care-i ascultă să opteze. Acesta este reflexul școlii normative. Procesul de a convinge trebuie urmat și de acela de a-i face pe ceilalți să aleagă între două tipuri de realitate. În spiritul școlii descriptive, opțiunile ar fi, în primul rând, mult mai multe. Între creaționism și evoluționism, ar apărea și a treia, a patra, a cincea pilulă. Apoi, după ce ascultătorii ar avea în față teorii și argumente dintre cele mai diverse, rolul și demonstrația dascălului s-ar termina. De aici încolo, începe un proces individual de procesare a informației, proces la capătul căruia opțiunea nici măcar nu mai e atât de importantă. Important, cu mult mai important ar deveni faptul că, în timpul procesului, gândirea critică ar fi antrenată în așa fel, încât să supună în mod reflex orice informație unui vast set de analize personale. Astfel, școala descriptivă ar putea forma o societate care va fi încurajată nu să facă permanent alegeri între pilulele albastre și cele roșii, ci să refuze orice alegere până în momentul în care ea ar deveni cu adevărat o alegere; adică, până în momentul în care cât mai multe dintre pilulele disponibile sau ipotetice se vor afla pe masă, în fața celui care e obligat să opteze.

               Altfel, școala devine o sublimă inutilitate… Atâta vreme cât ea își propune să rivalizeze cu motoarele de căutare pe internet, atâta timp cât se rezumă la a transmite opțiuni etice, religioase, naționale (sau de orice altă natură) statice, va rămâne o realitate birocratică sau o fabrică producătoare de minți care funcționează în sistem bidimensional.  

               Întrebați în legătură cu ce își propună să facă școala, mulți ar răspunde astăzi: scopul este acela de a livra societății cetățeni educați… Educați să ce?! Educați în spiritul a ce?! Putin este educat, unii dintre naziști erau și ei educați, Vadim Tudor este educat. Ei și atâția alții (căci, din păcate, școala românească produce în continuare Vadimi) sunt educați în spiritul unei școli care își arogă dreptul de a stabili fără echivoc ce e normal și ce nu, ce e natural și ce nu, ce e firesc și ce nu, ce e corect și ce nu. Oricâte cărți ar citi ei de aici înainte,  oricâte argumente logice și raționale li s-ar aduce, opțiunile lor se joacă în limitele aceleiași paradigme. În felul acesta, mecanismul  ce permite apariția intoleranței și a urii este perpetuat la nesfârșit. Căci, nu-i așa,  firescul și naturalul trebuie apărate cu orice preț de cei care refuză să se conformeze!

6 gânduri despre „Când școala devine inutilă…

  1. Bună ziua, domnule Ivancu !
    A fost o onoare să vă citesc răspunsul către respectiva fată care a scris acel eseu la simulare.
    Aceea nu sunt eu şi nici nu o cunosc, dar, printr-o minune, a reuşit să-mi scrie gândurile. Am şi eu un blog pe care îmi vărs amărăciunea si fac diferite eseuri de opinie sau for-and-against essays. V-aş fi recunoscătoare dacă mi-aţi putea lăsa o adresă de email prin care v-aş putea contacta şi, dacă nu deranjez, să-mi daţi câteva sfaturi.
    Vă mulţumesc frumos şi vă doresc o zi/seară bună !🙂

    Apreciază

  2. V- am citit in aceasta seara articolele si am ramas profund impresionata, aceleasi perceptii pe care le aveam pana acum le-am gasit expuse de un profesor . Sunt elev la un liceu de „elita” dintr-un oras mare din Romania. Pe zi ce trece, observ cat de mare e contrastul dintre aparenta si esenta. Vrem sa parem un colegiu cu olimpici nationali, in care se promoveaza valoarea, in care avem de a face doar cu profesori adevarati, dar, suntem, din pacate contrariul. Ne facem
    ca nu vedem cum elevii fumeaza in spatele scolii,
    sustinem traficul de interese, uitam sa tinem cont de orice etica. Dar avem grija sa imbracam toata acest infect peisaj intr.o haina a presupusei valori. Cand vom putea schimba asta?

    Apreciază

  3. BUNA Z’UA, DOMNULE PROFESOR ! NORMATIV DOAR ADEVĂRUL PRIN DISCERNĂMÎNT POATE FI. A DEOSEBI ÎNTRE ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ …. I.E. „DARUL DEOSEBIRII DUHURILOR”. ÎN REST DE PARTEA CUI NE SITUĂM AI LUI HRISTOS SUNTEM DACA SUNTEM BOTEZATI IN BISERICA DREPT SLĂVITOARE SI ÎMPLINIM PORUNCILE LUI. EVOLUŢIONISMU’ CA ŞI ALTE „ISME” SUNT ALE ĂLUIA …. NEFÎRTATULUI. DACĂ NOI AM FOST ÎNDOCTRINAŢI CU MINCIUNĂ ÎN MINCIUNĂ TRĂIM DAR, DACĂ NE-AM TREZIT SĂ NU ZĂBOVIM CI SĂ VERIFICĂM TOT CE AM ACUMULAT ÎN TIMP ŞI SĂ CERNEM.
    NU SUNT PROF DE RELIGIE. CREŞTINISMUL E ADEVĂRUL REVELAT, DESCOPERIT. RESTUL SUNT RELIGII FĂCĂTURI OMENEŞTI SUB INFLUENŢĂ DRĂCEASCĂ. SLOBOZENIA MINŢII (antrenării minții umane în a gândi în afara unei paradigme date, impuse de sistemele de educație cărora, într-un fel sau altul, le suntem cu toții prizonier ) O DOBÎNDIM DOAR ÎN HRISTOS. PATRONII ŞI ÎNDRUMĂTORII ELEVILOR ŞI AI PROFI-LOR (NU PROFI-TOR) SUNT SFINŢII TREI IERARHI, ÎN REST NU PREA AVEM DE ADĂUGAT DECÎT UN ÎNDEMN DE A MAI CETI CE AU SCRIS ŞI ACEŞTIA. VĂ DORESC POT BUN ŞI LA CITIRE. … ŞI NU IN ULTIMUL RÎND ÎNDEMN LA SIMPLITATE ADICĂ ŞI PUR ŞI SIMPLU.

    Apreciază

  4. Sa ne conformam la ce, la ce ne putem conforma cand vedem in ce hal a ajuns noua generatie de elevi si studenti sa se destrabaleze. Dumneavoastra in calitate de profesor ne sfatuiti sa fim mai intelegatori, mai deschisi,……deschisi fata de ce?….. de incultura, ignoranta, lene, cretinism. Imi cer scuze dar orataniile din prezent ce-si permit a se numi elevi sunt deja spalati si pupati destul de parinti in dos, sa nu folosesc alt termen. Marea problema a invatamantului romanesc nu este faptul ca nu exista posibilitatea de stabilire a unei relatii constructive elev-profesor ci faptul ca am uitat sa ne impunem in fata lor, ne-am pierdut puterea ce o aveam odata iar in consecinta am ajuns sa fim priviti ca niste simple automate de note mari luate pe nimic si diplome made la Xerox. Scoala si sistemul nu au absolut niciun defect, noi ca si cadre didactice, ca si indrumatori am ajuns sa fim defecti, pentru ca numai avem taria sa ridicam palma la ei, sa-i pedepsim asa cum trebuie, si sa ii invatam care sunt consecintele lenii si nepasarii in viata. Cateodata e bine sa fii tiran, caci numai asa te vei face ascultat, si chiar de vei fi urat, chiar de vei fi aratat cu degetul, spre un final tot la tine vor veni cu multumiri si aprecieri pentru acel sut in……. pe care l-ai dat la momentul potrivit.

    Apreciază

    1. Hellooooooooooo, close mind! sigur aveti o varsta mult prea inaintata; nu v-ar mai aduce nimeni pe calea cea buna….. conceptii invechite, prejudecati. Sunteti greu de corectat; sunt convinsa ca v-ati suparat foarte tare cand ati citit ceea ce a scris d-l Ovidiu Ivancu legat de tristetea elevei la simularea de Bac. Cat de bine a inteles-o! Sunt prea putini ca el! Daca erati in locul lui, cand corectati lucrarea acelei fete, sunt sigura ca daca ati fi putut i-ati fi facut mult rau acelei fete… cum sa-si permita asa ceva? I-ati fi dat chiar si vreo doua perechi de palme. Wow ! Of, of!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s