Femeia și cratița


            Dita-Von-Teese   De când mă știu (e adevărat că nu mă știu de multă vreme), școala a fost pentru mine un substantiv feminin. Nu doar pentru că gramatica a stabilit asta, în marea ei înțelepciune, în marea ei iubire pentru convenții, ci pentru că, în școală și, mai apoi, la facultate am fost înconjurat de fete și, mai apoi, de femei. Mă tem că nu am niciun merit deosebit aici (o recunosc cu amărăciune!). Am terminat Filologia…

               Totul a început pe la vreo 14-15 ani, când, elev de liceu fiind, m-am trezit într-o clasă în care noi, băieții, eram o rara avis. La multe dintre orele de dirigenție din liceu, eram uitat și pe deplin ignorat, izolat undeva în ultima bancă, în vreme ce diriginta mea discuta cu fetele. Câteodată mă observau, nu foarte des și nu întotdeauna la timp pentru a mai putea schimba subiectele de conversație. Nici astăzi nu știu de ce preferam să rămân în clasă în loc să mă alătur celorlalți colegi chiulangii. Mă tem că Freud ar avea ceva răspunsuri, dar, cum ele sunt previzibile, prefer să nu mă opresc prea mult asupra lor. Apoi, de la o clasă de Filologie am trecut la o facultate de Filologie… Între timp, fetele deveniseră femei… Când am intrat în învățământ, la cercurile pedagogice, aceeași situație; noi, bărbații care predăm Limba și literatura română, suntem în absolută minoritate.

               Așadar, într-o țară patriarhală și profund misogină, eu și atâția alții ca mine am avut parte de un mediu matriarhal. Am văzut fete și, mai apoi, femei, plângând sau râzând, am văzut fete și, mai apoi, femei deziluzionate sau iluzionate la nesfârșit, contradictorii sau sentimentale, raționale sau șovăitoare, sirene sau scorpii, indispuse ori isterice, sensibile sau iertătoare, am văzut fete și, mai apoi, femei care…

textul integral poate fi citit la http://www.catchy.ro/femeia-si-cratita/56994

Un gând despre „Femeia și cratița

  1. Eu consider ca lucrurile s-au denaturat in societatea actuala, femeia este promovata in mass media asemenea unui obiect sexual. Traind intr-o societate de consum institutia familiei nu este profitabila pentru cei care promoveaza superficialitatea in detrimentul unei educatii sanatoase si piloni autentici pe care viitorul adult sa se bazeze( mama si tata). Femeia la cratita? Nu, mai bine spus femeia ca stalp emotional al familiei, femeia ca mama, femeia ca umbra din spatele barbatului ce poarta succesul in buzunar. Femeia avand grija de educatia copiilor si de bunastarea afectiva a sotului si familiei. Sunt de acord cu emanciparea femeii dar nu sunt de acord cu schimbarea rolurilor asa cum se petrece in societatea contemporana.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s