Prăbușirea femeii-copil


Fragment din cartea „Nuduri. 48 de povești adevărate cu și despre femei”, apărută la Editura Eikon, în 2016. Cartea poate fi procurată de pe siteul editurii sau la

http://www.librarie.net/p/285013/Nuduri-povesti-adevarate-despre-femei

http://www.libhumanitas.ro/ovidiu-ivancu-nuduri-48-de-pove-ti-adevarate-cu-i-despre-femei-editura-eikon-2016.html

 

 

sabrinaE straniu cum ne așteptăm ca anumite lucruri să dureze doar pentru că ni se întâmplă nouă. Am văzut femei și bărbați capabili de o atât de mare, aproape cinică, luciditate. C., însă, i-ar fi surclasat pe toți. Dacă vreun nebun ar fi avut ideea de a organiza un campionat mondial de predicții sentimentale, educatoarea din școala aceea de țară din Apuseni ar fi fost, fără îndoială, multiplă campioană mondială. Era suficient să privească în ochi doi oameni care se țineau de mână pentru a-și rosti sec verdictul: nu vor rezista mai mult de doi ani! La ea nu verdictul, rostit cu o aroganță cu iz de flirt, era cel care mă fascina. După ce se pronunța ritos, fluturându-și (abia sesizabil!) capul de la dreapta la stânga și înapoi, C. își începea demonstrația. Observa atâtea detalii pe care, mai apoi, le încorpora într-un discurs cu o logică imbatabilă, încât o bănuiam a fi mare admiratoare a lui Sherlock Holmes. Prin natura meseriei, avea un aer naiv-infantil, ceva de genul femeii-copil, tipologie care, îndeobște, se bucură de o mare admirație din partea bărbaților și de un cel puțin egal dispreț din partea femeilor. Pentru bărbați, C. trebuie să fi fost imaginea drăgălășeniei, întemnițată într-un corp de femeie bine proporționată, în vreme ce pentru suratele ei știu sigur că nu era altceva decât o mironosiță ipocrită. Oricât de scurtă i-ar fi fost fusta și oricât de generos decolteul, C. nu reușea să fie vulgară; o salva tocmai obiceiul acesta de a vorbi în fața copiilor. Era aproape ireal s-o vezi în rochiile ei mereu prea scurte vara și s-o auzi vorbind exact așa cum făcea în fața celor de la grupa mică.

Am reîntâlnit-o acum vreo două săptămâni. Mă întorceam de la sală. Spate, tricepși… deci, era o zi de vineri. Am ascultat-o vreme de vreo douăzeci de minute. C. era acum nimic mai mult decât un personaj oarecare pe un bulevard plin, la acea oră, de personaje oarecare. Fustele ei scurte dispăruseră, femeia-copil de acum mai bine de șapte ani lăsase locul femeii obosite de acum. Imbatabilul Sherlock Holmes făcuse o alegere greșită… Fundamental greșită. Mi-a vorbit despre ea:

Dacă asta s-ar întâmpla altora, aș fi știut de la bun început că, de la o anume intensitate a trăirii încolo, totul ajunge să dispară. E ca și cum specia umană ar fi programată să se deconecteze automat, odată ce atinge o 

 

textul integral poate fi citit la

http://www.catchy.ro/prabusirea-femeii-copil/57458

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s