Imposibila întoarcere


Nu-mi mai pot aduce aminte cu exactitate momentul în care am întâlnit-o pe C. S. pentru prima oară. Se poate să fi fost la cantina universității ori la vreunul dintre evenimentele organizate de Ambasada Portugaliei în sudul Delhi-ului. Oricum ar fi fost, cert e că o cunoșteam… înainte de a o cunoaște. Era studenta lui S., învăța portugheză, limbă pe care, din câte am aflat, o vorbea fluent. S. îmi vorbise adesea despre ea, așa că, atunci când am văzut-o, știam destul de multe despre dezamăgirile ei sentimentale, despre șocul … Citește mai mult Imposibila întoarcere

Anunțuri

Dieter Schlesak, „Capesius, farmacistul de la Auschwitz”, Iași, Editura Polirom, 408 pagini


Cartea conține mărturii și documente referitoare la implicarea farmacistului Capesius, născut în Ardeal, în ororile de la Auschwitz. Din păcate, există două elemente care îngreunează lectura. În primul rând, așezarea în pagină a materialului documentar e destul de haotică, în al doilea rând, limba română folosită de traducător e greoaie, mecanică, uneori exasperant… Citește mai mult Dieter Schlesak, „Capesius, farmacistul de la Auschwitz”, Iași, Editura Polirom, 408 pagini

Citatul, ingredientul secret al McDonaldizării culturii


Citatul, invocat ritos și ritualic, întreține, deci, iluzia de căpătâi a contemporaneității noastre: că, printr-un procedeu miraculos, cunoașterea poate deveni accesibilă printr-un scurtcircuit bizar, printr-o operație de by pass intelectual. Suntem educați astfel să credem că, printr-o epifanie colectivă, putem avea acces la cunoaștere în mod mecanic, prin consumul unei pilule-minune de înțelepciune, prin îngurgitarea unui preparat ce conține o sinteză nemaivăzută, ce comprimă secole de gândire și problematizare sau ore chinuitoare de lectură și singurătate. … Citește mai mult Citatul, ingredientul secret al McDonaldizării culturii

Blasfemie


amazoana În lungile nopți indiene, nu o dată, am încercat să îmi imaginez cam cum ar fi arătat lumea în care trăim dacă, de la începuturile ei, ar fi fost eminamente matriarhală. Dacă, în loc să fie o lume a bărbaților, clădită pe valori masculine, ar fi fost una a femeilor, construită în așa fel încât nimic din ceea ce e falocentric astăzi să nu existe. Bunăoară, ce-ar fi fost dacă puii de om din zilele noastră nu ar fi fost învățați „cum să fie bărbați”, ci „cum să fie femei”! Dacă Tipătescu, în loc să-i spună amantei, „Zoe, fii bărbată”, i-ar fi spus, firesc, „Zoe, fii femeie”! Dacă nu ne-am fi dorit astăzi „bărbați de stat”, ci „femei de stat”! Dacă, în loc să asistăm în secolul XX la emanciparea femeii, pe o planetă deja contaminată de valori masculine, am fi asistat la o emancipare a bărbatului! Dacă, în loc să i se recunoască femeii dreptul de a vota, societatea modernă i-ar fi acordat privilegiul acesta bărbatului! Dacă în locul mișcărilor feministe, am fi avut de a face cu mișcări „masculiniste”! … Citește mai mult Blasfemie

Pisică de pluș și ochi de hasky


Dacă ne-am fi întâlnit în Berlin, acolo unde M.B locuia, cu siguranță am fi trecut unul pe lângă celălalt, ignorându-ne reciproc. Pe străzile capitalei germane, am avut ocazia să constat că femei ca ea făceau parte din peisaj. M-am simțit atunci, în Berlin, extrem de norocos că am întâlnit-o în New Delhi, acolo unde amândoi eram condamnați să vorbim unul cu celălalt, pentru simplul motiv că în India aveam mult mai multe în comun decât am fi avut oriunde altundeva în Europa. M.B este înaltă, ușor complexată de bustul ei, pe care l-ar fi vrut ceva mai impresionant, însă ceea ce o face de la bun început obiectul admirației oricărui bărbat (indian și nu numai) sunt ochii. Are ochi de hasky siberian; când se enervează, ei capătă o strălucire metalică. O privesc și, în ciuda celor 50 de grade la umbră, simt în ei frigul unei mari glaciațiuni. Accentul german, pe care îl păstrează intact atunci când vorbește engleză, adăugat unui orgoliu de femeie bavareză (e extrem de mândră de originile ei!), o transformă, în timp ce vorbește, într-o făptură enigmatică. M.B are inepuizabile resurse de naivitate. O pot contraria atât de ușor, încât, la un moment dat, practic exercițiul acesta… Citește mai mult Pisică de pluș și ochi de hasky

Masaj


Aproape patru ani în India… În câteva săptămâni, plec definitiv către țară. În aceste ultime săptămâni, nici nu mă gândesc să stau în Delhi. E deja vară iar eu am nevoie de un final pentru jurnalul indian pe care am început să îl scriu încă din 2009. Allen, prietenul meu chilian, locuiește acum în Vashisht, un sat undeva în Himalaya, în nord. Îmi încui apartamentul, îmi arunc rucsacul în spate și plec. De pe terasa casei de oaspeți în care stau, văd în fiecare dimineață muntele. Tot acolo o întâlnesc pe W., o indiancă de aproape 40 de ani. În Vashisht, nu am timp să mă plictisesc. Cu W., totuși, nu poți vorbi foarte multe. E o femeie atrăgătoare, dar tăcută. O întâlnesc dimineața pe terasă, învăluită în fum de hașiș. Mă așez lângă ea, îmi deschid agenda și scriu vreo câteva ore. Ne despart centimetri, dar e ca și cum între noi s-ar afla distanțe enorme. În răstimpul în care îmi caut cuvintele, privirea mea periferică o surprinde întotdeauna privind către munte, impasibilă, inspirând și expirând fumul plăcut, alb, cu miros dulce-amar, al hașișului indian. … Citește mai mult Masaj