Căsătoria ca obsesie


Câteodată, mă surprind amintindu-mi vag de adolescența mea în Drăgășani, undeva în sudul țării. Am lucrat o vreme, în timpul liceului și, mai apoi, în anul de după terminarea lui, până am ajuns la facultate, pentru o televiziune locală și un săptămânal al cărui tiraj, minuscul, era de multe ori distribuit gratuit. Desigur, când ai 18 ani și te vezi pe sticlă sau îți recunoști numele în josul vreunui articol, ți se pare cumva că lumea îți aparține. Devii arogant, capeți despre tine însuți o imagine deformată. Faptul de a fi recunoscut pe stradă mi se părea atunci o victorie personală pe care o savuram inconștient. Când am plecat către Ardeal, luni de zile… Citește mai mult Căsătoria ca obsesie