Căsătoria ca obsesie


BoKx-hQIYAEVymhCâteodată, mă surprind amintindu-mi vag de adolescența mea în Drăgășani, undeva în sudul țării. Am lucrat o vreme, în timpul liceului și, mai apoi, în anul de după terminarea lui, până am ajuns la facultate, pentru o televiziune locală și un săptămânal al cărui tiraj, minuscul, era de multe ori distribuit gratuit. Desigur, când ai 18 ani și te vezi pe sticlă sau îți recunoști numele în josul vreunui articol, ți se pare cumva că lumea îți aparține. Devii arogant, capeți despre tine însuți o imagine deformată. Faptul de a fi recunoscut pe stradă mi se părea atunci o victorie personală pe care o savuram inconștient. Când am plecat către Ardeal, luni de zile mi s-a părut că anonimatul în care trăiam e o tragedie insurmontabilă. Acesta este, de altfel, motivul pentru care astăzi, la 36 de ani, cred că înțeleg în ce măsură mirajul televiziunii te poate face să pierzi legătura tocmai cu ceea ce se presupune că ar trebui să facă obiectul televiziunii: lumea reală.

Îmi amintesc distinct norma de știri și reportaje pe care trebuia să o îndeplinesc zilnic, cu religiozitate. Într-un oraș atât de mic, la sfârșitul anilor ’90…

textul integral poate fi citit la:

http://www.catchy.ro/casatoria-ca-obsesie/59206

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s