Vremea musonului: patru ani in India


    „Vremea musonului”, dosar de presa: http://alba24.ro/foto-video-lansare-de-carte-la-uab-ovidiu-ivancu-si-a-prezentat-cel-mai-nou-volum-vremea-musonului-patru-ani-in-india-321360.html FOTO: Consiliul Județean Alba a finalizat construcția a două stații de transfer în cadrul proiectului ”Sistem de management integrat al deșeurilor”   http://www.presaonline.com/stiri/stiri-locale/astazi-lansare-de-carte-la-uab-ovidiu-ivancu-isi-prezinta-volumul-vremea-musonului-patru-ani-in-india-2927379.html   CULTURA DE SÂMBĂTĂ : SUPLIMENT BILUNAR AL GAZETEI DÂMBOVIȚEI – EDIȚIA 45-14 iunie 2014   http://www.icr.ro/madrid-1/eventos/granada-simposio-internacional-la-ensenanza-del-rumano-como-lengua-extranjera-mision-materiales-manuales.html     Anunțuri

Cu bunica la o ședință de spa


Nu știu ce tablouri se vor odihni pe pereții caselor țărănești în anul, să zicem, 2100… Știu, însă, că din nicio casă țărănească în care am intrat în copilăria mea nu lipsea fotografia bunicului și a bunicii din vremea tinereții lor. Pe atunci, fotografia era aproape un miracol, ceea ce se vede fără putință de tăgadă; bunicul și bunica privesc ușor crispați spre obiectivul camerei, ceremonioși, formali, în ținută de gală (cel mai adesea un costum popular). Aproape că le ghicești în atitudine emoția la întâlnirea cu acea mașinărie diavolească ce le va fura chipurile și le va lăsa drept moștenire unor urmași care, la timpul acela, nu erau altceva decât niște mucoși care trebuie să se fi jucat undeva pe ulițele satului. În multe dintre fotografii, bunica stătea pe un scaun, iar el, bărbatul, își așeza protector mâna pe umărul femeii. Asta arăta, pe de o parte, cine e stăpânul casei, pe de altă parte că el, stăpânul, e protector, femeia poate conta pe el. Desigur, când fotograful pleca, ei trebuie să se fi întors la viața lor de… Citește mai mult Cu bunica la o ședință de spa

Teama de singurătate


C.B vorbea, atunci când ne-am întâlnit, vreo patru limbi străine. Toate cu un inconfundabil accent italian. Cea mai mare spaimă a ei era bătrânețea. Ar fi făcut orice pentru a nu mai fi nevoită să se gândească la cei aproape 50 de ani pe care îi avea, motiv pentru care era tot timpul ocupată. Lecții de pian, de rusă, nesfârșite ore petrecute făcând vocalize, cântând într-un cor al unei biserici catolice din sudul New Delhi-ului… Cu statura ei de baschetbalistă, sport pe care-l practicase în tinerețe, C.B nu ți-ar fi lăsat niciun moment impresia că înăuntrul acelui corp masiv, greoi, se ascunde o adolescentă întârziată. Fuma destul de mult. Aveam în comun preferința pentru același tip de țigări, Classic ultra mild, însă ne despărțea atitudinea față de realitate. În vreme ce eu luam în serios foarte puține lucruri, ea privea totul cu seriozitate. Se enerva adesea atunci când studenții erau superficiali. Chiar și după câțiva ani petrecuți în India, avea probleme în a se adapta lipsei de punctualitate. Mă amuzau deseori accesele ei de furie, obsesia pentru rigoare. Nimic mai inadecvat în India decât rigoarea!… Citește mai mult Teama de singurătate