Constanța Vintilă-Ghițulescu, „Evgheniți, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernități românești (1750-1860)”, București, Editura Humanitas, 2013, 356 de pagini


 

 

Constanta Vintila Ghitulescu Evgheniti ciocoi mojiciCine a plătit 35 de lei pentru o astfel de carte, va avea toate motivele să se simtă de-a dreptul jefuit. De  la pagina 208, textul sare direct la pagina 289, sunt pagini care se repetă și pagini care lipsesc, ceea ce, pentru o editură cu pretenții, e inacceptabil. Ca stil, textul e scris fără prea mare talent scriitoricesc, cu informații care se repetă, cu idei care nu urmează coerent una alteia, cu multe considerații pline de platitudini, care ar fi putut lipsi fără a știrbi cu nimic substanța cărții. Subiectul în sine este unul fascinant, efortul de documentare trebuie, de asemenea, respectat. Analiza asupra primei modernități românești nu face altceva decât să confirme că societatea românească, cu tarele ei prezente, nu e decât o prelungire a unui început aflat sub zodia provincialismului, a analfabetismului, a nepotismelor, a superficialităților de tot felul. Cu alte cuvinte, România arată astăzi așa cum arată pentru că începuturile modernizării ei au fost fie ratate, fie insuficient implementate, fie corupte. Per ansamblu, o lectură care cere multă răbdare; e nevoie de timp și nervi pentru a ajunge la acele elemente cu adevărat importante și „proaspete”.

 

Nota mea: 5

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

 

„Modernitatea românească se construiește cu ajutorul acestor străini, care fie au venit în Principate ca să-și găsească un rost, fie au fost chemați chiar de putere pentru a inaugura diverse programe. De multe ori, se bucură de aprecierea populației chiar mai mult decât unii autohtoni. Medici și spițeri, tapițari și ingineri, cofetari și profesori, străinii vin de pretutindeni, se instalează la București, Iași, Craiova sau Bârlad și, dacă afacerea merge, se căsătoresc, se naturalizează, adaptându-se la noul mediu, la noua lume.” 

„Ce poate fi mai elocvent decât statistica  lui Nicolae Șuțu care, în 1849, număra 8 948 de clerici și parohi, corespunzând unei populații de 1 462 521 de locuitori. La aceeași dată, aceleiași populații îi corespund 104 profesori și medici.” 

„Observăm un secol și jumătate de continuitate, în care doar pedeapsa îl ține pe credincios aproape de Biserică și în care libertatea individuală nu există nici măcar în teorie. Secularizarea, deși începută, se organizează totuși pe principii diferite de cele din alte state, având efecte diferite și neterminându-se cu adevărat niciodată. Statul, care încă nu este pregătit să-și asume misiunea de civilizator al supusului său, se asociază cu Biserica, sperând încă în autoritatea sa morală.” 

Prea Sfinția Ta să te amesteci și să fii chiriarh numai în cele bisericești; în cele politicești și în ale oblăduirii nu voi să am tovarăși; șade și rău, Părinte, să-ți pui mintea copiii, îi atrage atenția, în 1823, vodă Ghica mitropolitului Grigore, care nu este de acord cu simplificarea alfabetului propusă de Ion Heliade Rădulescu și mai ales cu dorința de trecere la alfabetul latin” 

„Deși legile s-au pus în pas cu Europa, recrutarea slujbașilor a continuat să se facă pe aceleași baze clientelare. Marii boieri de ieri, deveniți moșieri și miniștri, și-au promovat și susținut clienții, rudele, slugile, amicii. Apariția partidelor politice va naște un alt tip de clientelă, ce va fi exploatată odată cu fiecare scrutin.”

„Pe cei mai mulți dintre țărani nu-i interesează nici măcar învățătura copiilor și refuză să participe la ridicarea unor localuri de școli în satele lor, plângându-se chiar că nu vor și cerând  să fie lăsați în pace. De ce ar vrea să-și trimită copiii la școală? Rostul copiilor este cu totul altul decât cel stabilit de lumea urbană și chiar de către puterea centrală: să ajute la nenumăratele munci ale câmpului, să fie mângâiere la bătrânețe. Or, aceste îndatoriri pot fi duse la bun sfârșit și fără prea multă știință de carte.” 

Alte citate la

https://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s