Pavel Dan, „Urcan bătrânul”, București, Editura Minerva, 2008, 609 pagini


downloadVolumul reunește  26 de schițe și nuvele, antume și postume, având toate o singură tematică: satul transilvan și problemele lui la început de secol XX. Sunt câteva nuclee epice care se regăsesc obsesiv  mai multe texte: copilul de țăran care, plecat la școală, la oraș, se întoarce în sat bolnav și dezrădăcinat, contrastul dintre intelectualii decăzuți ai satului și săteanul bine construit moral etc. În general, supărător este tezismul unora dintre texte. Fără să idealizeze în exces, Pavel Dan e, totuși, sclavul unui anume pășunism promovat în epocă. Scriitura în sine este infantilă, lipsită de mijloace complexe de expresie; vocabularul, sărac și sec, este, poate, cel mai puternic indiciu că ne aflăm în preajma unui scriitor necopt, care-și caută vocea și, uneori, o caută în zone unde ea nu poate fi găsită. Pavel Dan a murit, de altfel, pe când avea nici 30 de ani, ceea ce explică stângăciile prozei sale, patetismul și tezismul ei. Per ansamblu, o lectură sterilă, fără orizont, previzibilă.

 

Nota mea: 6

 

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s