Le oferea exact ceea ce își doreau


Îi înseninase nopțile, lăsându-l să creadă că face dragoste ca nimeni altul, chiar și atunci când el nu făcea altceva decât să reproducă mecanic scene din filme erotice; îi lăudase inteligența, chiar și atunci când ea se rezuma strict la abilitatea lui de a se descurca în anumite situații practice; îl făcuse să se creadă indispensabil, chiar și atunci când, prin prezența și acțiunile lui, mai mult o încurca decât o ajuta; îi făcuse copii, chiar și atunci când avea dubii că va putea fi vreodată suficient de altruist pentru a fi tată; îl însoțise la cine plicticoase, chiar și atunci când știa că el n-avea răbdare s-o asculte, întrerupând-o, uneori, în mijlocul frazei; îi acceptase prietenii, chiar și atunci când ei făceau, în fața lui și fără să-i trezească vreo reacție, glume care o răneau și la care făcea eforturi să zâmbească… … Citește mai mult Le oferea exact ceea ce își doreau

Anunțuri

Kazuo Ishiguro, „An Artist of the Floating World”, London, Faber and Faber, 1987, 206 pagini


Povestea este spusă între octombrie 1948 si iunie 1950 și surprinde plăcut, în primul rând prin arta dialogului și modul deloc ostentativ, căutat, în care Ishiguro creează, manevrează și manipulează personajul. Aparent, avem de a face cu o poveste de familie, suavă și melancolică. La finalul cărții, cititorul constată, însă, surprins că a rămas cu destule informații și imagini despre Japonia postbelică și, mai ales cu o atmosferă specifică, magistral conturată.… Citește mai mult Kazuo Ishiguro, „An Artist of the Floating World”, London, Faber and Faber, 1987, 206 pagini

 Horia-Roman Patapievici, „Partea nevăzută decide totul”, București, Editura Humanitas, 2015, 297 de pagini


Cartea reunește câteva eseuri publicate de autor de-a lungul anilor, multe dintre ele în revista „Idei în dialog”. Deși unitatea textului se dorește asigurată de temă, de ideea centrală că lucrurile importante sunt cele care nu se văd, care nu sunt palpabile, alcătuirea textului e destul de incoerentă. Sunt idei care se repetă, uneori formulări întregi, de la un eseu la altul; discursul capătă, pe alocuri, tente neo-coloniale iar speculația pare a depăși, câteodată, nivelurile admisibile (ca în eseul despre motivele imposibilit… Citește mai mult  Horia-Roman Patapievici, „Partea nevăzută decide totul”, București, Editura Humanitas, 2015, 297 de pagini

Se despărțise de un bărbat, de al doilea, îl părăsise pe al treilea…


Nu i-am răspuns. Mă deranjau, în ordine, patetismul întrebărilor, retorica lor lacrimogenă și, desigur, mă oripila ideea în sine. Nu cred că oamenii vor să afle cine sunt, ce e cu ei și ce se ascunde în cei de lângă. Dacă i-ar interesa, ar afla imediat. Se scrie de foarte, foarte mult timp. Nu cred să existe tipologie umană, gen de problemă sau frământare pentru care să nu fie cel puțin o carte. Nu cred să existe vreun colț al sufletului uman necartografiat de literatură, muzică, cinematografie etc. Totul e acolo. Nu cred să existe comportamente umane care să nu fi fost analizate, înțelese, disecate de scriitori, pictori, muzicieni, psihologi, filozofi… Cu toate astea, am câteodată senzația că întotdeauna oamenii de lângă noi ne uimesc, că reacțiile și sentimentele lor ne surprind, deși, cu ceva atenție, lucrurile n-ar trebui să stea deloc așa.

B. vorbea ușor melancolic. La 48 de ani, avea… Citește mai mult Se despărțise de un bărbat, de al doilea, îl părăsise pe al treilea…

Lucian Blaga, „Izvoade”, București, Editura Humanitas, 2011, 312 pagini


Volumul cuprinde o serie de douăzeci de eseuri, conferințe și însemnări pe marile teme care-l preocupau pe Blaga. În „Elogiul satului românesc” și „O problemă dificilă și delicată: rasa”, descoperim un Blaga destul de primitiv (așa cum o arată și primele două citate de mai jos), care generalizează si speculează fantezist, părând a fi obsedat de ideea de a oferi conținut noțiunii de „matrice stilistică”. Textele mai târzii sunt, însă, suficient de elegante și elevate pentru a mai șterge din impresia inițială. Magistrale… Citește mai mult Lucian Blaga, „Izvoade”, București, Editura Humanitas, 2011, 312 pagini

R.L Stevenson, „Dr. Jekyll and Mr. Hyde with The Merry Men& Other Stories”, London, Wordsworth ,1999, 238 pagini


Prea multă și evidentă, supărătoare, înclinație către un mesaj etic, mai mult chiar, către un soi de punere pe tapet a unor principii creștine. În „The Treasure of Franchard” există, totuși, un personaj fascinant: doctorul Desprez. Un teoretician, un dialectician, un boem, un om mai puțin cu vocație de pedagog, dar cu o dorință nemărginită de a se transforma într-unul, personajul se pierde finalmente în prea îngusta broderie narativă a textului.… Citește mai mult R.L Stevenson, „Dr. Jekyll and Mr. Hyde with The Merry Men& Other Stories”, London, Wordsworth ,1999, 238 pagini

Iubea doi bărbați în același timp


Îi lipsea ceea ce adesea lipsește deopotrivă femeilor și bărbaților ajunși la a două vârstă, atunci când aleg să-și înceapă viața de familie mult prea devreme. Își imaginează că a avea o familie e unul dintre pașii care trebuie parcurși… Și, pentru a avea timp să-i parcurgă și pe restul, încep din timp… E un moment când te întrebi dacă nu cumva, lăsând trenul acesta să plece, vei aștepta în zadar unul mai confortabil. Atunci, în spaima aceea că viața ta s-ar putea irosi, așteptând trenuri din ce în ce mai confortabile, sari din mers în vagonul unuia dintre ele, aproape la întâmplare. Îl vezi din depărtare, ți se pare că arată bine, că are viteza potrivită și te cuprinde spaima că l-ai putea pierde. De fapt, ceva mai târziu afli că important nu e trenul, ci gara. Dacă stai în gara potrivită, pe peronul potrivit, trenurile vor continua să vină, unele se vor și întoarce. Or, a sta într-o gară aglomerată, un nod de cale ferată, sau a aștepta într-o haltă unde abia se târâie două-trei vagoane care scârțâie îngrozitor, e adevărata alegere, adevărata bătălie. O bătălie pe care o duci cu tine, zi de zi…… Citește mai mult Iubea doi bărbați în același timp