Horia-Roman Patapievici, „Partea nevăzută decide totul”, București, Editura Humanitas, 2015, 297 de pagini


downloadCartea reunește câteva eseuri publicate de autor de-a lungul anilor, multe dintre ele în revista „Idei în dialog”. Deși unitatea textului se dorește asigurată de temă, de ideea centrală că lucrurile importante sunt cele care nu se văd, care nu sunt palpabile, alcătuirea textului e destul de incoerentă. Sunt idei care se repetă, uneori formulări întregi, de la un eseu la altul; discursul capătă, pe alocuri, tente neo-coloniale, iar speculația pare a depăși, câteodată, nivelurile admisibile (ca în eseul despre motivele imposibilității instaurării unei „Renașteri orientale”). De departe, însă, cel mai deranjant eseu este cel care se referă la lovitura de stat dată odată cu suspendarea președintelui Băsescu („Spiritul și Legea”). Pe foarte multe zeci de pagini, Patapievici amestecă planuri, sare de la discursul înalt, justificat prin idei de forță, la balcanisme specifice lumii mici a politicii românești. În plus, textul are și niște constatări de o banalitate înfiorătoare (printre ele și aceea că democrația are nevoie de o tradiție, ea fiind fracturată la noi de prin 1948). Patapievici de aici nu are verbul, verva și anvergura din cărțile sale anterioare.

Nota mea: 6

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

„Există ceva complex în prezența unui om,  care e mai bogat decât toate însușirile lui însumate. Nu știm să definim chipul, dar știm imediat să îl recunoaștem în prezența unui om viu, care simte și gândește, și vorbește, și trăiește. Putem arăta chipul cu degetul nu pe fața omului, ci în prezența omului viu.” 

„Nu există gândire fără producerea imaginilor. A gândi, pentru antici, însemna a produce în mod controlat imagini.” 

„Totul tinde să devină treaba specialiștilor, a tehnicienilor, și, la rigoare (decădere ultimă!), a managerilor, sub pretextul că numai ei știu despre ce e vorba – premisa acestei gândiri fiind tocmai aceea că orice problemă a societății e o problemă tehnică, că nu există decât probleme de natură tehnică (nu politice, nu morale, nu comunitare, nu filozofice, ci doar tehnice!), iar problemele tehnice pretind, firește, numai soluții tehnice. Pentru promotorii acestui nou tip de reducționism, omul ar trebui să-și abandoneze toate problemele și aspirațiile noilor manageri, adică specialiștilor în organizare, planificare și manipulare.” 

„Faptul că lucrurile cele mai înalte de pe lume și din om ne sunt pe nesimțite smulse, și nu de către niște forțe malefice, ci chiar de funcționarea pașnică a lumii în care trăim – aceasta este somația timpurilor noastre.” 

„Înainte ca creștinismul să o unifice cultural, prin religie, și lingvistic, prin limba latină, Europa nu a avut nici un fel de unitate – nici politică, nici etnică, nici lingvistică, nici geografică. Creștinismul este cel care a stabilit faptul că Europa este un spirit, mai degrabă decât expresia unei unități materiale anterioare.” 

„Ca regulă empirică, afirm că acolo unde „ocuparea” totalitară a societății a durat mai mult decât durata unei schimbări de generație (treizeci de ani) distrugerea totalitară a tradițiilor informale, acelea în care se adăpostesc și prin care se exprimă mentalitățile colective ale unei societăți, a devenit (practic) ireversibilă.” 

„Societățile noastre au ajuns să fie administrate de statele noastre ca niște societăți bancare pe acțiuni. Am încetat să mai fim nu doar cetățeni, ci și oameni, în sens deplin: deoarece ne-am lăsat să avem mentalitate de salariat (oriunde am fi) și să fim tratați ca obiecte manageriale. Din libertatea noastră nu a mai rămas decât libertatea consumului. Părem a face parte, ca niște bine îngrijite animale de crescătorie, dintr-un mare parc uman, pe care conducătorii pe care ni-i alegem periodic îl administrează pe viață.”

„Tot ce conferă omului noblețe este un dar al culturii, nu al naturii. Un dar al tradiției libertății, nu un produs al hazardului natural. Un trofeu al luptei, nu o  pară mălăiață căzută în gura indiferentă a lehamitei de a trăi.” 

„În noi, oamenii de azi, urgența de a depăși nu e egalată decât de setea de a consuma. Ceea ce face ca instalarea noastră în nerăbdarea depășirii să excludă formarea oricărui mecanism de autodepășire. La noi, depășirea e doar o depășire in vederea următoarei depășiri: depășirea continuă de tot ce avem, vom fi ori vom avea. Fără să mai conteze ce depășim, fără alt scop decât depășirea, fără memorie și, în cele din urmă, fără identitate, fără chip.” 

Alte citate la

https://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

5 gânduri despre „ Horia-Roman Patapievici, „Partea nevăzută decide totul”, București, Editura Humanitas, 2015, 297 de pagini

  1. E bine. Nu am cartea, dar cu prima ocazie o voi citi. Puteti sa-mi spuneti in care eseu se gaseste acea constatare de o banalitate infioratoare, ca democratia are nevoie de o traditie? Ca as vrea sa verific daca din aceasta constatare nu s-a dezvoltat ceva, daca nu era nevoie de ea in contextul respectiv. Eu cam asa stiu ca face HRP. Oricum, nu poti, pentru a dezvolta o idee, sa nu te folosesti si de lucruri deja spuse, constatate etc. Ba chiar poti pleca de la o asemenea constatare pentru a face un intreg eseu.
    Dar v-a placut ceva in cartea asta? Ca de obicei, oamenii politicosi mai intai spun daca e ceva bun de spus si apoi trec la ce nu le-a placut. Altfel pare ca demersul e facut doar pentru a desfiinta. Lucru care nu e de mirare in cazul lui HRP, ale carui idei trec ca trenurile prin gara in spatiul nostru cultural, de parca am avea unul doldora de idei interesante si ne putem permite sa ignoram ideile unor eseisti care, ne place sau nu, mai si gandesc.
    Chiar m-ar interesa care ar fi un top 5 sau 10 ale celor mai interesante idei care v-au trecut prin mana in ultimii ani. La care ati pune un semn in carte, cand dati de ele in carti. Care v-ar starni o reflectie personala, v-ar face sa puneti mana pe calte carti pentru a face o verificare, o eventuala dezvoltare, continuare a lor.

    Apreciază

  2. Sa le luam pe rand. Constatarea la care ma refeream face parte din eseul „Spiritul si legea”. Sper sa nu ma insel (a trecut ceva timp de la lectura cartii). Cartea este fisata, insa nu am considerat necesar sa retin si fragmentul cu pricina, din motivele enumerate mai sus (era banal). Fireste ca mi-a si placut ceva in carte. Concret, ideile care se regasesc in fragmentele citate mi se par a fi interesante. Tot ceea ce voiam sa spun e ca Patapievici din aceasta carte mi se pare mult mai superficial si dezlanat decat Patapievici din „Politice”, „Omul recent”, „Ochii Beatricei” sau „Despre idei si blocaje”. Precizez, asa cum am facut-o si cu alte ocazii, ca aici public impresii subiective de lectura, fara pretentia emiterii unor adevaruri ultime.
    In legatura cu provocarea dumneavoastra de a avea un top de 5-10 idei care mi s-au parut demne de a fi dezvoltate, mi se pare o provocare interesanta si voi raspunde cat de curand intr-o postare independenta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s