Romanul lui Houellbecq și decăderea Occidentului


Fundamentalismului religios, de orice natură ar fi el, i se poate răspunde adecvat doar în paradigmă laică. În plus, după recentele traume legate de Holocaust, după mai vechile traume legate de Inchiziție, ce sens ar mai avea o astfel de menționare a creștinismului?! Argumentul suprem al lui Patapievici este acesta: societatea europeană este, cultural, mental, rodul unei civilizații bazate pe valori iudeo-creștine, lucru care trebuie recunoscut. Două observații: 1. Religiile nu sunt pure; ele aglutinează forme anterioare de credință religioasă, ritualuri preluate sau ușor modificate ale unor forme de credință anterioare. Creștinismul, în acest sens, nu este nici el mai mult de o aglutinare de valori precedente plus ceva contribuții originale. Ar trebui, atunci, să punem în constituția europeană referințe la toate formele de credință care au făcut posibile apariția și maturizarea creștinismului?! 2. O constituție funcționează pe o premisă fundamentală: ea nu poate exclude, nu poate lăsa la o parte. Decât să excludă, e de preferat să ignore, să treacă cu vederea. O constituție este, până la urmă, un document politic și nu o lucrare științifică. Ea nu poate să închidă ochii la cei care, fie au alte convingeri religioase, fie nu au niciuna.… Citește mai mult Romanul lui Houellbecq și decăderea Occidentului