Andrei Cornea, „Cuvintelnic fără frontiere”, București, Editura Humanitas, 2013, 207 pagini


downloadAproape toate micro-eseurile cărții vorbesc despre povești ale cuvintelor și cum anume unele dintre ele au sensuri cu totul și cu totul diferite față de ceea ce însemnau inițial. Dincolo de observațiile etimologice și de istorie a ideilor, Andrei Cornea aruncă în luptă și câteva idei-forță. Cartea surprinde prin omogenitate și coerență, prin erudiție dar, mai ales, prin limba română pe care o folosește aici autorul. Plin de ironie, cu un umor subtil, cu talent de povestitor, Andrei Cornea nu e aici un bătrân resentimentar care constată degradarea limbii și o deplânge, ci un bătrân înțelept care mai mereu e preocupat de peisajul mai amplu; el face, aproape în fiecare dintre textele sale, doi pași în spate, încercând să surprindă cât mai mult din tabloul despre care vorbește. Și încă ceva: textul e ușor de parcurs pentru că autorul lui știe să vorbească despre cele mai sofisticate și subtile idei folosind un limbaj elegant, elevat, dar lipsit de întorsăturile alambicate de frază pe care, din păcate, atâția universitari simt nevoia să le folosească.

Nota mea: 9

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …)

„Eufemismul este, negreșit, un ingredient esențial și de neînlocuit al limbajului. Dar mă gândesc uneori că îl practicăm nu doar abuziv, ci și iresponsabil. Ne lăsăm controlați de el pentru că vrem, cu orice preț, „să igienizăm” răul. Dar uneori răul, ca și bolile, trebuie primit în față, pentru a căpăta anticorpi”. 

„Și totuși, vechea credință că nu există moarte naturală a supraviețuit. Pentru creștini, evrei sau musulmani, sufletul celui ticălos este expediat în Infern, unde suferă un fel de a doua moarte; în schimb, cei nevinovați, care totuși mor, bieții, sunt urcați în Cer, unde sunt răsplătiți cu a doua viață – eternă. Democrația morții, certificabilă aici, este anulată dincolo, unde controlul faptic lipsește” 

„În Grecia, scholé însemna „timp liber”, „recreație”, iar verbul derivat scholázein semnifica „a avea timp liber”, „a nu munci”. Cum a ajuns atunci să însemne tocmai acest cuvânt ceea ce azi e chiar opusul „recreației” – anume „școala”? Răspuns sincer: deoarece între grecii cei vechi și minerii cei noi există o anumită asemănare: și unii, și ceilalți considerau sau consideră că munca și gândirea se exclud iremediabil!” 

„Dar ce nume a căpătat în latina târzie această presupusă, închipuită, dezirabilă revenire la punctul de pornire – a oamenilor, a lucrurilor, a instituțiilor, a lumii? Unul răsunător de tot: revolutio – de la revolvere= „întoarcere înapoi sau împrejur”. Prin urmare: inițial, revoluția nu a fost altceva decât revenire după un ocol, nu a fost decât pretenție de restaurație […]” 

„Orice consecvență e falsă. E falsă consecvența în ordine, e falsă consecvența în dezordine. E falsă consecvența de a demonstra totul, așa cum e falsă și consecvența de a lăsa totul fără demonstrație. E falsă și rea consecvența în a impune, dar nici consecvența în a accepta cu ușurința nu e mai puțin rea. E bună, așadar, calea de mijloc – precum virtutea la Aristotel. O.K. Dar unde să așezi mijlocul, cum să-l obții?” 

„Cum îsi învinge o ființă spaima de un potențial inamic, ori de un inamic prezent, ori de posibilitatea numai a existenței unui inamic, ori de inimiciția însăși a lumii? Cum își învinge o ființă spaima de ea însăși, atunci când se știe, în sinea ei adâncă, mizerabilă, mizerabil de slabă și de vulnerabilă? Simplu: „se dă în spectacol” cât de mult o țin puterile și, prin cât mai mult vacarm și culoare, vrea să lase să se creadă că e o încarnare a forței, potenței, virilității, invincibilității.” 

„Și, în general: dacă ți-e frică de oameni, de lume, de viață, de femei, de moarte, de viitor, de frica însăși și dacă te simți neapărat, bicisnic, slab, atunci zbiară […]; compune-ți o mască teribilă […]. Aruncă uitături sumbre în jur […]. Scrâșnește din dinți cât te țin măselele, sau finanțele, sau toate alarmele din dotare, la presupusul adversar; cârâie, zbiară, înfoaie-ți coada, zbârlește-ți ostentativ mustățile – tehnica e universal valabilă, de la motani la senatori” 

Alte citate la

https://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

2 gânduri despre „Andrei Cornea, „Cuvintelnic fără frontiere”, București, Editura Humanitas, 2013, 207 pagini

    1. Pentru ca e un text care poate spune ceva doar vorbitorilor de limba romana. E, practic, greu traductibil. Nici nu are pretentia de a fi mai mult, dar, pentru mine, o capodopera, un text de 10🙂 depaseste spatiul in care el a fost conceput si aduce un soi de plus valoare literaturii universale.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s