Biografie


Mirror
sursa foto: http://dezvatatorul.blogspot.com/2009/01/biografie-ntre-oglinzi-paralele.html

Se întâmplă ceva cu fiecare dintre noi, din momentul în care devenim conștienți că suntem aruncați în lume și până în momentul în care începem să vedem, cu foarte mare claritate, ieșirea din ea. Desigur, biologia, anatomia, filosofia, ne spun toate, destul de clar, ce anume se întâmplă. Începem să îmbătrânim, corpul nostru își arată, cu din ce în ce mai mare precizie, limitele; celulele, organele, sângele nostru încep toate să înregistreze semnele trecerii; gândurile și acțiunile noastre încep să fie determinate de multitudinea de gânduri și acțiuni anterioare. Mai e, însă, un lucru… Pe măsură ce îmbătrânim, începem să avem o biografie. Începem să fim definiți de alegerile pe care le facem, de oamenii de care ne înconjurăm, de cărțile pe care le citim sau nu, de filmele care ne marchează, de emoțiile pe care le trăim, de tragediile cărora le supraviețuim, de micile noastre fericiri individuale… Căpătăm, adică, biografie…

               Sigur că orice poate fi considerat viu are o biografie a sa. Sigur că de la copacii protejați, de la ultimele specii ale unor animale pe cale de dispariție și până la celulă, toate au memorie și, până la urmă, biografie. Cu toate astea, în cazul nostru, al oamenilor, e altceva. De la o vreme încolo, devenim… previzibili; faptele noastre de viață ne impun să acționăm într-un anume fel, în virtutea coerenței care se așteaptă de  la fiecare dintre noi. Atât pentru cei care ne cunosc, cât și, mai ales, pentru cei care nu ne cunosc, nu suntem altceva decât ceea ce biografiile noastre spun despre noi. Nici nu se poate altfel. Biografiile noastre ajung atât de despotice, atât de dictatoriale, încât nu ne mai putem abate decât cu un colosal efort de la ceea ce ele, imperios, cer de la noi. Biografiile noastre nu sunt altceva decât straturi de idei încăpățânate care, pe măsură ce se vor sedimenta, devin imposibil de înlăturat. Ajungem, odată cu trecerea timpului, să fim definiți de rutina propriei noastre biografii…

               Nu e, însă, vorba doar de sistemele mari de valori care, îndeobște, se consolidează în forul nostru interior și rămân acolo, ordonând ceea ce facem, ceea ce gândim… E vorba și de lucrurile mărunte asupra cărora biografia noastră își proclamă dreptul suveran. În fiecare zi, nu contează care, nu contează cât de banală sau aventuroasă ar fi, așezăm câte ceva în biografia noastră individuală… Ea devine astfel un depozit imens de idei, emoții, fapte de viață pe care le cărăm, toate, în spate și de care nu ne vom putea descotorosi vreodată. Și nu numai că le cărăm în spate, dar, de la o vreme încolo, ele sunt cele care vor decide ce altceva se adaugă în depozit. Sigur că există în destinul individual schimbări bruște, convertiri spectaculoase, replieri, reordonări, răzgândiri majore sau revizuiri. Dar, dacă ele sunt radicale, sunt și extrem de dureroase și foarte greu devin definitive. Biografia noastră are o voce a ei care ne șoptește în ureche ce putem face și ce nu. Suntem, de la un punct încolo, ceea ce biografia noastră spune că suntem.

               „Eu nu pot face asta”, „eu nu sunt așa”… Aceasta e vocea biografiei. Deși, aparent, doresc să fac ceea ce n-am făcut nici ieri, nici alaltăieri, temelia pe care clădesc e aceeași. Dacă nu, încep să mă tem… apare anxietatea lui „eu nu sunt așa”… S-a stabilit deja, fără ca eu s-o știu, fără ca eu s-o doresc (căci, biografiile noastre au și o importantă doză de accidental) ce sunt, cum sunt, iar asta determină în mod automat ce voi fi și cum voi fi. Dacă te rupi de propria ta biografie, începi să simți brusc angoasa vidului. Cei din jur nu te vor mai putea recunoaște. Ei asociază feței tale, vorbelor tale, ideilor tale un anume tipar pe care se așteaptă să-l respecți, cu deviații acceptabile stânga-dreapta, dar pe aceeași axă. Biografia ta te așază într-un spațiu pe care, teoretic, îl poți părăsi, însă plătind prețul amneziei. Te trezești că nu mai știi cine ești, ți se spune atât de frecvent că nu mai ești tu, că te-ai schimbat, încât toată această enormă presiune exterioară te face să revii în matca propriei tale biografii. Acolo te simți bine… Bine nu în sensul limitativ care asociază binele cu fericirea sau liniștea, ci într-un sens profund, unde bine=legitim. Te așezi la loc în propria ta biografie pentru ca tu să începi din nou să ocupi un spațiu căruia simți că-i aparții, pentru ca ceilalți să te poată privi și recunoaște.  

               De aceea, actele de renunțare, de „schimbare a vieții” sunt traumatice și oricând supuse eșecului. Se vorbește foarte mult despre oameni care-și „schimbă viața”, despre necesitatea de a-ți „schimba viața”; unele cărți, scrise, în bună măsură, de șarlatani, ne și spun cum s-o facem… Senzația mea e că piedica majoră, dacă nu și insurmontabilă, e propria noastră biografie. Pot renunța la fumat, mai ales dacă sunt și nevoit, din rațiuni medicale, s-o fac, pot deveni vegetarian, în urma unei iluminări de cine știe ce natură, pot deveni chiar credincios sau ateu, dacă în mine se produce o ruptură evenimențială majoră, dar în afara propriei mele biografii nu pot păși. Biografia ajunge să ne circule prin vene, laolaltă cu sângele… Extirparea ei ar echivala cu un act de sinucidere. Odată ce am făcut ceva major, ceva-ul rămâne în mine și va determina în lanț o reacție cauză-efect incontrolabilă.

               Există ceva, deopotrivă înălțător și tragic, în natura umană; imposibilitatea de a ne anula acțiunile. Nu avem, așadar, fericirea mașinilor a căror memorie poate fi resetată. Nu avem nici măcar șansa textelor scrise pe ecranele laptopurilor personale; pentru ele, există un moment când, prin două comenzi scurte, CTRL+A și, mai apoi, DEL, pot fi trimise în neant, de acolo de unde nu se vor mai întoarce. Pentru noi, însă, drumul înapoi nu mai poate fi făcut decât având deja conștiința și experiența drumului înainte. Așadar, întoarcerile noastre nu vor mai fi întoarceri în adevăratul sens al cuvântului, ci doar reveniri în locuri care pot rămâne neschimbate, dar care vor fi diferit luminate de farurile propriei noastre biografii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s