Ce faci când nu mai ai nimic de făcut?!


Dacă ar fi urcat în mașina timpului și s-ar fi întors cu câțiva zeci de ani în urmă, un singur lucru ar fi schimbat. Ar fi făcut în așa fel încât să aibă timp liber. Ar fi gătit mai puțin, ar fi spălat mai puțin, i-ar fi consolat pe ceilalți mai puțin… În felul acesta, ar fi știut acum ce să facă, cum să administreze orele nesfârșite pe care le are, zilele în care e doar cu sine însăși și nu-și găsește locul. Fuseseră vremuri când avusese pasiuni năucitoare care ar fi putut-o ține ocupată zile în șir. Fuseseră vremuri când mintea ei putea fi preocupată de idei cărora le acorda ore bune. Vremurile acelea trecuseră. Perversitatea trecerii lor era tocmai că dispăruseră treptat, în așa fel încât ea nici măcar nu sesizase, în așa fel încât ea nu se putuse opune. Ele trecuseră cu naturalețea lucrurilor firești și i se păruse că așa trebuie să fie. Dacă ar fi avut timpul ei, atunci, ar fi sesizat ceea ce acum era clar: că întreaga ei existență era ordonată în jurul altora, că din ce în ce mai puține gânduri erau despre ea, că își externalizase viața și o făcuse având conștiința că face un lucru util.… Citește mai mult Ce faci când nu mai ai nimic de făcut?!