Arthur Schnitzler, „Cu ochii larg închiși”, București, Editura Trei, 120 de pagini


Cartea, care a stat la baza ultimului film regizat de Kubrick (Eyes Wide Shut, 1999) pare a fi una, din multe puncte de vedere, incompletă. Ea vorbește despre povestea unui medic, Fridolin, care, nemulțumit de anumite aspecte ale căsniciei sale și bântuit de o gelozie bizară, ajunge la întrunirea unei organizații secrete. Pe lângă orgiile organizate acolo, membrii organizației au și un cod de comportament foarte strict și violent. Fridolin este demascat ca intrus și … Citește mai mult Arthur Schnitzler, „Cu ochii larg închiși”, București, Editura Trei, 120 de pagini

Anunțuri

„Cum vrei tu” o făcuse să se gândească la divorț


Poate că, dacă s-ar fi născut într-o altă lume, într-un alt timp, l-ar fi avut. Acum, însă, bărbatul acesta incapabil să ia hotărâri care să fie ale lui o sufoca. Nu mai putea respira în preajma lui. Simțea că poartă în spate poveri care-o striveau. Iar el, fără să-și dea seama ce se întâmplă, mai arunca peste cele pe care le ducea deja în spate, încă una și încă una în fiecare zi. P. știa acum că, odată ce se căsătoriseră, el simțea că-i aparține, că o luase în stăpânire și că o privea ca pe o proprietate. Era obișnuit s-o știe acolo… Doar că, până și de proprietăți, gândea P., trebuie să mai ai grijă din când în când. Până și pereții unei case mai trebuie zugrăviți, spălați… Casele, însă, nu au de ales. Ele nu pot fugi de proprietarii care le tratează cu indiferență și condescendență. Cu oamenii, e o altă poveste…… Citește mai mult „Cum vrei tu” o făcuse să se gândească la divorț

„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”


Nu există târg de carte sau manifestare dedicată cărții în care să nu vezi mișunând pe la standurile editurilor această nouă specie de scriitor; cu cărțile proprii în sacoșe, el oferă exemplare în stânga și în dreapta, așteptând cronici și opinii. Lansările de carte au căpătat și ele anvergura și consistența unei conversații între gospodine; se vorbește mult, plat, ininteligibil, incoerent…… Citește mai mult „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”

J.M Coetzee, „The Childhood of Jesus”, London, Vintage, 2014, 330 de pagini


Când David este trimis la o școală specială din Punta Arenas, el evadează de acolo iar Simon și Ines hotărăsc să plece către o nouă lume, pentru a o lua de la capăt toți trei. Coetzee e aici mai plictisitor decât în „Așteptându-i pe barbari”, deși manifestă aceeași fascinantă predilecție pentru crearea unor universuri utopic-distopice. Remarcabile sunt discuțiile în care se pun la îndoială principii, îndeobște unanim acceptate, precum regulile imuabile ale aritmeticii (de ce 1+1=2?). Povestea bate, în multe locuri, pasul pe loc, dar mintea căutătoare a personajelor (e vorba, în special, de Simon și David) dă naștere unor pasaje de text absolut remarcabile.… Citește mai mult J.M Coetzee, „The Childhood of Jesus”, London, Vintage, 2014, 330 de pagini

Morții lor vor deveni curând morții noștri!!!


Suntem solidari și mărșăluim când se întâmplă vreo tragedie ca să putem avea conștiința împăcată. Morții cu care ne solidarizăm rămân morți, alții își așteaptă rândul la coadă. Ne solidarizăm cu morții altora, în speranța că data viitoare nu vor fi morții noștri. Ghinion… în ritmul acesta, vor fi… După încă alți douăzeci de ani, nu va mai rămâne familie în țara asta care să nu aibă cel puțin o persoană strivită de un sistem alcătuit prost… Vom vedea atunci, când morții lor vor deveni morții noștri, cât de mult ne încălzește solidaritatea concetățenilor noștri, cât de mult valorează ea… După ce terminăm cu solidaritatea, ne întoarcem în birourile noastre și funcționăm ca și mai înainte. Gata, a mai trecut o tragedie peste noi, ne pregătim pentru următoarea. Au murit câțiva arși de vii într-un club, nu-i nimic… ne solidarizăm și așteptăm cel dintâi prilej să mergem mai departe… Morții cu morții, viii cu viii zice înțelepciunea românească. Se apropie… Citește mai mult Morții lor vor deveni curând morții noștri!!!

Peter Ackroyd, „Ultimul testament al lui Oscar Wilde”, București, Editura Humanitas, 2007, 267 de pagini


Romanul este conceput sub forma unui jurnal ținut de Oscar Wilde în ultimul său an de viață (1900). Cartea are marele merit de a te familiariza nu numai cu biografia excentricului scriitor irlandez, dar și de cu atmosfera unei epoci. Magistral surprinsă vocea lui Wilde. Senzația e că, pe tot parcursul textului, Wilde este cel care vorbește, cel care se comunică. Ironia sa și, mai ales, gustul scriitorului p… Citește mai mult Peter Ackroyd, „Ultimul testament al lui Oscar Wilde”, București, Editura Humanitas, 2007, 267 de pagini

Milan Kundera, „The Book of Laughter and Forgetting”, London, Faber and Faber, 2000, 312 pagini


O capodoperă. Una dintre acele rare cărți care ți-ai dori să nu se termine. Cartea spune șapte povești aparent fără legătură între ele. Povestea unui disident ceh și a destinului său după înăbușirea primăverii de la Praga, povestea erotică a unui cuplu care acceptă conviețuirea într-un triunghi conjugal, a unor studente care fac o analiză absolut fantezistă a piesei „Rinocerii”, de Eugen Ionescu, a unei imigrante cehe rămasă văduvă care ar face orice să intre în posesia unor scrisori pe care le lăsase în Praga sau a unei femei de provincie care, deși era posesoarea unui soț măcelar și a unui amant … Citește mai mult Milan Kundera, „The Book of Laughter and Forgetting”, London, Faber and Faber, 2000, 312 pagini