Morții lor vor deveni curând morții noștri!!!


Suntem solidari și mărșăluim când se întâmplă vreo tragedie ca să putem avea conștiința împăcată. Morții cu care ne solidarizăm rămân morți, alții își așteaptă rândul la coadă. Ne solidarizăm cu morții altora, în speranța că data viitoare nu vor fi morții noștri. Ghinion… în ritmul acesta, vor fi… După încă alți douăzeci de ani, nu va mai rămâne familie în țara asta care să nu aibă cel puțin o persoană strivită de un sistem alcătuit prost… Vom vedea atunci, când morții lor vor deveni morții noștri, cât de mult ne încălzește solidaritatea concetățenilor noștri, cât de mult valorează ea… După ce terminăm cu solidaritatea, ne întoarcem în birourile noastre și funcționăm ca și mai înainte. Gata, a mai trecut o tragedie peste noi, ne pregătim pentru următoarea. Au murit câțiva arși de vii într-un club, nu-i nimic… ne solidarizăm și așteptăm cel dintâi prilej să mergem mai departe… Morții cu morții, viii cu viii zice înțelepciunea românească. Se apropie… Citește mai mult Morții lor vor deveni curând morții noștri!!!

Peter Ackroyd, „Ultimul testament al lui Oscar Wilde”, București, Editura Humanitas, 2007, 267 de pagini


Romanul este conceput sub forma unui jurnal ținut de Oscar Wilde în ultimul său an de viață (1900). Cartea are marele merit de a te familiariza nu numai cu biografia excentricului scriitor irlandez, dar și de cu atmosfera unei epoci. Magistral surprinsă vocea lui Wilde. Senzația e că, pe tot parcursul textului, Wilde este cel care vorbește, cel care se comunică. Ironia sa și, mai ales, gustul scriitorului p… Citește mai mult Peter Ackroyd, „Ultimul testament al lui Oscar Wilde”, București, Editura Humanitas, 2007, 267 de pagini