Nu era frumoasă


Până și corpul ei, acoperit cu haine ușoare, fie vară, fie iarnă, are ceva ironic în el. Prin textura hainelor i se pot ghici formele, însă ele nu par a semăna cu nimic cunoscut. Nu formele în sine îți dau o astfel de senzație. Când E. rămâne nemișcată, nu vezi altceva decât un corp de femeie tânără, piele ușor arămie, bine întinsă, fără cute, fără riduri. Proporția dintre bust și solduri e plăcută, cu brațele întinse și picioarele ușor desfăcute ar putea fi încadrată de un cerc și un pătrat, asemenea Omului Vitruvian. Când, însă, același corp se află în mișcare, când formele devin dinamice, rezultatul e surprinzător. Nu are nici fragilitate și grație feminină, nici rigiditate și masivitate masculină. Se găsește cumva la intersecția celor două grații.… Citește mai mult Nu era frumoasă

Martin Page, „Libelula”, București, Editura Humanitas, 2005, 203 pagini


Un text bizar, un amestec de absurd, paradoxal, ironic, cinic… Personajul, principal, Fio Regale, este o tânără ai cărei părinți avuseseră serioase probleme cu legea și care hotărăște să-și câștige existența șantajând oameni pe care nu-i cunoaște. Pornind de la premisa că fiecare are ceva de ascuns,… Citește mai mult Martin Page, „Libelula”, București, Editura Humanitas, 2005, 203 pagini

Motivul pentru care se întoarce în paturile lor, în brațele lor


Ce-și dorește F. rămâne, însă, o enigmă. În intimitatea ei fizică se pătrunde mai ușor decât în mintea, în gândurile ei. Fericiții bărbați ai trecutului îi înlăturau hainele și-o ajutau, mai apoi, să se îmbrace; nefericiții bărbați ai prezentului dădeau ocol minții ei, încercând să înțeleagă, să construiască, să vindece. Primii se bucurau c-o părăsiseră pentru că, astfel, o puteau avea fără complicații. Cei din urmă, angajați în bătălii crunte cu trecutul ei, ar fi făcut orice pentru a nu se vedea părăsiți. În această competiție profund nedreaptă, primii câștigau invariabil prin propria lor absență.… Citește mai mult Motivul pentru care se întoarce în paturile lor, în brațele lor

Stephen W. Hawking, „Scurtă istorie a timpului”, București, Editura Humanitas, 2015, 212 pagini


Puține cărți de popularizare a științei s-au bucurat de succesul acesteia. Textul face o incursiune prin fizica teoretică și experimentală, de la geometria euclidiană și până la fizica cuantică și teoria găurilor negre. Deși efortul lui Hawking de a explica totul pe înțelesul unui cititor vag familiarizat cu știința este notabil, explicațiile sale nu pot fi pe deplin înțelese… Citește mai mult Stephen W. Hawking, „Scurtă istorie a timpului”, București, Editura Humanitas, 2015, 212 pagini