Stephen W. Hawking, „Scurtă istorie a timpului”, București, Editura Humanitas, 2015, 212 pagini


scurta-istorie-a-timpului_1_fullsizePuține cărți de popularizare a științei s-au bucurat de succesul acesteia. Textul face o incursiune prin fizica teoretică și experimentală, de la geometria euclidiană și până la fizica cuantică și teoria găurilor negre. Deși efortul lui Hawking de a explica totul pe înțelesul unui cititor vag familiarizat cu știința este notabil, explicațiile sale nu pot fi pe deplin înțelese fără noțiuni teoretice din domeniul științei. Cu toate acestea, textul oferă o perspectivă asupra teoriilor despre nașterea și moartea Universului, despre timp, spațiu și singularități. Tonul e unul dezinvolt, autoritar, atunci când e cazul. Hawking își admite erorile, nuanțează permanent acolo unde se află în dezacord cu propriile sale teorii din tinerețe. De departe, cele mai interesante pagini sunt cele despre Big Bang și găurile negre. Problema existenței lui Dumnezeu, deși amintită, e tratată cu o oarecare… lejeritate. O lectură utilă, deschizătoare de orizonturi, fascinantă, chiar și numai pentru a conștientiza saltul pe care l-a făcut știința și omul de știință, de la Ptolemeu la Hawking.

Nota mea: 9

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),    

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …

„[…] nu cunoaștem ce se întâmplă la momente îndepărtate în orizont; lumina pe care o vedem de la galaxiile îndepărtate le-a părăsit acum milioane de ani și în cazul obiectelor celor mai îndepărtate pe care  le vedem, lumina le-a părăsit acum circa opt miliarde de ani. Așadar, când privim universul, îl vedem așa cum a fost în trecut”. 

„Să considerăm o pereche de gemeni. Să presupunem că unul dintre gemeni se duce să trăiască pe vârful unui munte, iar celălalt locuiește la malul mării. Primul va îmbătrâni mai repede decât al doilea. Astfel, dacă se întâlnesc, unul va fi mai în vârstă decât celălalt. În acest caz, diferența de vârstă va fi foarte mică, dar ea ar fi mult mai mare dacă unul dintre gemeni pleacă într-o călătorie lungă cu o navă spațială care se deplasează cu o viteză apropiată de viteza luminii. Atunci când se întoarce, el ar fi mult mai tânăr decât cel care a rămas pe pământ. Acesta se numește paradoxul gemenilor, dar el este un paradox numai dacă se consideră că timpul este absolut. În teoria relativității, nu există timp absolut unic, dar în schimb fiecare individ are propria sa măsură a timpului care depinde de locul către care se deplasează și de modul în care se deplasează”.

„John Michell, un membru în consiliul unui Colegiu din Cambridge, a scris […], în 1783, o lucrare în revista Philosophical Transactions a Societății Regale din Londra, în care a arătat că o stea care este suficient de masivă și compactă ar avea un câmp gravitațional atât de puternic încât lumina nu poate ieși: orice lumină emisă de suprafața stelei ar fi atrasă înapoi de atracția gravitațională a stelei înainte de a putea ajunge foarte departe. Michell sugera că ar putea exista multe stele ca aceasta. Deși nu le-am putea vedea, pentru că lumina lor nu ar ajunge la noi, totuși am putea să simțim atracția lor gravitațională. Aceste obiecte sunt numite acum găurii negre pentru că asta sunt: goluri negre în spațiu”. 

Alte citate la

https://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s