Antoine de Saint Exupéry, „Le Petit Prince”, Gallimard, 2007, 119 pagini


Celebrul text al lui Saint Exupery aproape că nu mai are nevoie de nicio prezentare. Un aviator al cărui avion s-a prăbușit în deșert face cunoștință cu micul prinț, un băiețel venit de pe o altă planetă. Micul prinț explorează șase alte planete înainte de a veni pe pământ, acolo de unde învață lecții de de la animale și are posibilitatea să se lanseze într-o adevărată aventură a cunoașterii. În cele din urmă, micul prinț pleacă spre casă, lăsându-și trupul în urmă. Textul, însoțit în ediția Gallimard de desenele autorului, poate fi citit pe atâtea paliere, încât uluiește prin simplitate și profunzime. Ironie, umor… Citește mai mult Antoine de Saint Exupéry, „Le Petit Prince”, Gallimard, 2007, 119 pagini

Anunțuri

Marele dezgust


Începusem să scriu aceste povești pe când încă eram în India. Atunci, însă, nu le-am putut publica, din motive evidente. Acum, la ceva ani distanță de la momentele în care ele s-au petrecut, poate că nu vor mai cauza atâtea probleme personajelor. Am scris deja patru povești, însă, am abandonat momentan proiectul. Nu pot încă scăpa de senzația că, istorisindu-le, punându-le pe hârtie, comit o impietate.… Citește mai mult Marele dezgust

Michel Houellebecq, „Particule elementare”, Iași, Editura Polirom, 2012, 347 de pagini


În restul textului, Houellbecq preferă să-și piardă timpul descriind orgii, scene de masochism, masturbare sau diferite alte pasaje cu conotații sexuale. Interesante în sine, acestea, însă dau senzația unei enorme disproporții. După ce sute de pagini se vorbește despre declinul individual și colectiv al omului occidental, pe final, ca și cum s-ar fi plictisit sau ar fi fost grăbit de vreun editor, Houellbecq își ucide vreo trei personaje în doar câteva pagini și însăilează un epilog (de departe, cel mai interesant pasaj al romanului) cu totul și cu totul insuficient legat de mutația genetică a speciei umane.… Citește mai mult Michel Houellebecq, „Particule elementare”, Iași, Editura Polirom, 2012, 347 de pagini

Despre Cenușărese și prințese


Nu numai Cenușăresele se pot preschimba în prințese, ci și invers. În istoria culturii, acolo unde trecerea timpului se măsoară în decenii, secole și milenii, nimic nu e mai firesc decât să constați cum metodele de exprimare artistică își ating apogeul pentru a fi, mai apoi, exilate într-un colț de istorie, acoperite de praf și de uitare. Modelul cultural uman reproduce, în linii mari, modelul de evoluție darwinian. Și cultura a avut dinozaurii ei, ființe care, la timpul lor, guvernau lumea prin masivitate, ferocitate și forță pentru ca, mai apoi, să dispară ca și când n-ar fi existat vreodată, lăsând locul liber, pentru a fi ocupat de specii a căror singură însușire de căpătâi era adaptabilitatea.… Citește mai mult Despre Cenușărese și prințese

„The Confessions of Saint Augustine”, New American Library, New York, 2009, 358 de pagini


O lectură greoaie, care poate fi parcursă doar dacă cititorul păstrează mereu în minte faptul că textul e scris la sfârșit de secol IV. Cartea, deși se vrea o autobiografie, conține foarte puține elemente de autobiografic, ele fiind frecvent parazitate de rugăciuni și invocații către divinitate. Deși Sf. Augustin afirmă că vorbește despre păcate grele, de neiertat în fața lui Dumnezeu, nu vorbește decât despre fapte banale ale vieții lui. Amuzante sunt paginile în care amintește despre episodul în care, copil fiind, a furat pere. Consideră întâmplarea ca fiind un păcat major și îi dedică un spațiu generos. Interesante constatările despre originea răului, dar dezarmantă obsesia de a căuta răspunsuri într-o singură direcție. O carte în… Citește mai mult „The Confessions of Saint Augustine”, New American Library, New York, 2009, 358 de pagini