Jurnal găgăuz (II)


Din rațiuni lesne de înțeles, jurnalul va fi publicat pe blog în varianta sa (auto)-cenzurată. Dacă se va transforma vreodată în carte, va putea fi citit în integralitate.

 

Februarie 2016

 

               8062363017_2c999d6ba2Prima noapte dormită aici e stranie. Simt că nu aparțin, că mă aflu într-un spațiu în care nu-mi pot găsi locul. Era de așteptat. Atunci când îmi voi pune gândurile în ordine, voi putea denumi intervalul acesta drept perioada mea de acomodare. Scriind despre asta, în mod enervant intervalul va părea aproape poetic, echivalentul unei aventuri. În realitate, e de o banalitate dureroasă și insuportabilă. Ar fi interesant ca cineva, într-o zi, să studieze mecanismul prin care literatura, în orice formă s-ar manifesta ea, reușește să transforme banalul și suferința în palpitant și exotic.

               Îi cunosc pe câțiva dintre cei cărora le voi preda limba română. Urmează un test pentru împărțirea lor în grupe, în funcție de nivelul de cunoaștere al limbii române. Apoi, o întâlnire organizatorică. Le transmit regulile, îi las să întrebe, încerc să le răspund la întrebări. Unii sunt preocupați de politică. Mă întreabă dacă vom discuta despre politică. După câte se pare, cu cât o societate e mai săracă, mai apăsată de griji materiale, cu atât manifestă o mai mare apetență pentru politică. O posibilă explicație ar putea fi că oamenii speră ca politicienii să le rezolve problemele. Habar nu au că ei sunt la fel lipsiți de putere reală ca fiecare dintre cetățenii asupra cărora guvernează. Cine e măcinat de grija zilei de mâine, privește către politicieni cu un soi de atitudine reverențioasă, sfioasă, ca și cum ar fi vorba de o castă de magicieni. Nu-și imaginează că în stomacul administrativ al acestei balene uriașe numită „lume politică” se află același haos și aceleași confuzii care guvernează viața societății. E acolo doar ceva mai mult confort personal. În rest, nicio diferență esențială.

               Le spun că nu vom discuta despre politică. Rolul meu este să-i învăț limba română. Ei o pot folosi, mai apoi, așa cum doresc. Speranța mea e, însă, alta. Nu mă pot vindeca de naivitatea de a crede că a cunoaște o limbă înseamnă a avea acces, într-o cât de mică măsură, la modul în care gândesc „ceilalți”. Intrând în odaia intimă a celuilalt, începând să-i vorbești limba, poate vei ajunge să înțelegi că nu e diferit față de tine, că ceea ce ne face, îndeobște, diferiți, e doar contextul sau sistemul birocratic sau politic care este exercitat asupra noastră. […]

               Ceea ce constat, de la bun început, e o anume lacună în ceea ce privește cultura generala. […] În Comrat, nu există un cinematograf. Pare că orașul e preocupat de lucruri pragmatice. Activitățile culturale lipsesc cu desăvârșire. Există mitinguri. […]

               Dacă am învățat ceva până acum e că orice comunitate, și mai ales cele mici, are un cod cultural care trebuie observat de la distanță și învățat. În lipsa acestui cod cultural, interacțiunea reală e fie imposibilă, fie superficială. Îmi petrec zilele în modul cel mai anost cu putință. După ore, mă retrag în camera mea, citesc sau scriu. Singurele ieșiri sunt până la supermarketurile din centrul orașului (Linella sau Foruchette). Mă cunosc suficient de bine pentru a-mi explica această atitudine.  Cred că, de fapt, nu sunt construit să călătoresc. Mi-ar fi fost, poate, mai la îndemână să observ lumea, instalat într-un colț al ei. Cine începe să călătorească, însă, nu mai poate sta nemișcat într-un singur colț. Se duce, deci, lupta între nevoia de stabilitate, confort, așezare și substanța care începe să-ți circule prin sânge, odată ce călătorești. E o dependență și o luptă, în același timp.

               Sala în care predau este extrem de bine dotată. Tablă interactivă, internet, scaune comode, laptop, calculatoare. Aproape că îmi doresc să petrec acolo cât mai mult timp cu putință. La catedră, atmosfera e degajată. […] Probabil că, fiind taciturn, așa cum sunt de fiecare dată când ajung într-un loc nou, dau senzația unui individ neinteresat de micile povești care se rostesc în preajma mea. În realitate, nu e deloc așa. Le ascult cu aviditate, numai că rareori particip la ele.

               Există orgolii de tot felul. Mai presus de ele, însă, se află un materialism atroce. Nici nu e de mirare, într-o țară în care a câștiga 200 de euro se numește a avea un salariu decent. […] Poate fi asta doar o senzație subiectivă care vine din faptul că abia am ajuns aici, că nu știu cu exactitate cum funcționează lumea aceasta și ce anume o animă.

               Dificultățile lingvistice, deși există, sunt cu mult mai ușor de depășit decât mi-aș fi imaginat. Deși se vorbește rusă, am senzația că oamenii înțeleg limba română. Mă descurc relativ bine. Cu 3 lei pot lua un microbuz („rutieră”, în limbajul local) din centru și până la cămin. Atâta doar că, pe la 5-6 după amiază, microbuzul e întotdeauna arhiplin. Sosește, pasagerii urcă, șoferul coboară, fumează o țigară și apoi plecăm. Uneori, așteptăm câte 20-25 de minute înăuntru. Oamenii sunt politicoși,  oferă locurile lor femeilor,  bătrânilor și copiilor. Cu toate astea, nu se vorbește mult, nu se râde, nu se zâmbește mult. E o constatare pe care o fac și în drumul meu către Chișinău, cu un alt microbuz, de la autogara centrală din Comrat. E greu să vezi figuri destinse și relaxate, așa cum putusem constata în mijloacele de transport în comun din Europa, în special cea occidentală. Nici nu e de mirare. Probabil că apasă aici asupra oamenilor griji care, în altă parte, au fost deja depășite.

               Orașul, asupra cărora plutesc zilele acestea  nori grei și negri de ploaie, e destul de tern, monoton, bacovian. Cu toate acestea, îmi pot lesne imagina că vara are farmecul lui aparte. Va trebui doar să aștept o vreme mai bună.

4 gânduri despre „Jurnal găgăuz (II)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s