Victor Hugo, „Notre-Dame de Paris”, traducere de Gellu Naum, București, Editura Adevărul Holding, 2008, 578 de pagini


Textul redă ediția definitivă a romanului, din 1832. Spre deosebire de celelalte ediții, cuprinde și trei capitole noi, despre care Hugo spune că ar fi fost pierdute și regăsite. Tocmai aceste capitole, unul dedicat decăderii arhitecturii și răspândirii tiparului, întrerup brutal ritmul narațiunii. Fără să fie lipsite de interes, par a fi aruncate la întâmplare în urzeala… Citește mai mult Victor Hugo, „Notre-Dame de Paris”, traducere de Gellu Naum, București, Editura Adevărul Holding, 2008, 578 de pagini

Sven Hassel, „Gestapo”, Editura Adevărul Holding, 2008, 354 de pagini


Sven Hassel, un danez care se înrolează voluntar în armata germană, în 1937, este combatant activ în cel de-Al Doilea Război Mondial. Cu siguranță, biografia lui e cu mult mai spectaculoasă decât toate cărțile pe care avea să le scrie. Cea de față e o dezamăgire continuă. După ce pierde peste 200 de pagini descriind nimicuri, timp în care acțiunea abia dacă face vreun pas în față… Citește mai mult Sven Hassel, „Gestapo”, Editura Adevărul Holding, 2008, 354 de pagini

Cartea-mărturisire


Aproape că nu există tragedie ori eveniment important pentru această planetă care să nu fie urmate de o carte-mărturisire. Există cazuri în care însemnările sunt făcute din chiar miezul evenimentului (celebrul jurnal al Annei Frank); alteori, supraviețuitorii, singuri sau în colaborare cu vreun jurnalist sau scriitor, își mărturisesc post-factum trăirile, în cărți care, invariabil, ajung bestsellers (a se vedea recentele cărți semnate de Malala Yousafzai, „Eu sunt Malala”, respectiv Nojoud Ali, „Divorțată la 10 ani”). În unele situații, mărturisirea îmbracă haina clasică și atrăgătoare a jurnalului literar, a autobiografiei; în altele, însă (și pe acestea le voi discuta), produsul literar finit nu mai poate fi atât de strict trecut în categoria jurnalului. Nu știu cu exactitate dacă fenomenul justifică o discuție despre o nouă specie literară. Și chiar de-ar fi așa, interesantă nu e această aridă etichetare a unei noi specii literare în sine, ci mecanismele care o fac posibilă și, mai ales, capacitatea acestui tip de scriitură de a-și găsi cititori, nu puțini și nici legați exclusiv de un anume areal geografic sau grad de edu… Citește mai mult Cartea-mărturisire

Arthur Conan Doyle, „The Memoirs of Sherlock Holmes”, HarperCollins Publishers, Londra, 2016, 290 de pagini


Cartea reunește 11 dintre povestirile care îl au ca protagonist pe celebrul Sherlock Holmes. Un personaj-cult, care a depășit granița ficțiunii, unele dintre metodele sale de investigație ajungând să facă parte din arsenalul polițienesc al vremii. Textele au fost publicate în „The Strand Magazine”, la sfârșit de secol XIX, început de secol XX. Fiecare dintre ele este povestită de nu mai puțin celebrul dr. Watson. Cartea se bucură de o prefață utilă; s-ar fi simțit, totuși, nevoia folosirii ilustrațiilor originale, cu atât mai mult cu cât în prefață se vorbește despre Sidney Paget și modul în care a ajuns el să ilustreze povestirile lui Arthur Conan Doyle.… Citește mai mult Arthur Conan Doyle, „The Memoirs of Sherlock Holmes”, HarperCollins Publishers, Londra, 2016, 290 de pagini

Interviu pentru wwww.recenziicartibune.ro


În anii din urmă, am călătorit destul de mult, în locuri pe care unii le-ar numi „exotice”. Am predat vreo patru ani în India și, de ceva vreme, predau în Găgăuzia. Nu am avut un „acasă” și cred că de aici vin și neliniștea și mizantropia. În general, însă, aș vrea să mă caracterizeze un anume tip de discreție, de detașare față de tot ce e zgomot. Nu prea particip la cafenele literare și la evenimente decât atunci când e vorba de propriile mele lansări. E, firește, aici și o formă de egoism, dar e mai mult decât atât.… Citește mai mult Interviu pentru wwww.recenziicartibune.ro

Chuck Palahniuk, „Bântuiții”, Iași,  Editura Polirom, 456 de pagini


O adevărată capodoperă a lui Palaniuk. Cu toate astea, e un text nerecomandat celor care nu sunt familiarizați cu scriitura lui. Aici, avem povestea a 23 de personaje cărora li se oferă o rezidență de creație într-un loc izolat: un teatru dezafectat. Aflăm, rând pe rând, povestea vieții fiecăruia. Ei vor fi lăsați acolo, timp de trei luni, pentru a-și scrie capodoperele. Atâta doar că fiecare dintre ei aspiră la un altfel de succes: vor… Citește mai mult Chuck Palahniuk, „Bântuiții”, Iași,  Editura Polirom, 456 de pagini