Victor Hugo, „Notre-Dame de Paris”, traducere de Gellu Naum, București, Editura Adevărul Holding, 2008, 578 de pagini


victor-hugo-notre-dame-de-paris-biblioteca-adevarul-nr-1-2008-8462795Textul redă ediția definitivă a romanului, din 1832. Spre deosebire de celelalte ediții, cuprinde și trei capitole noi, despre care Hugo spune că ar fi fost pierdute și regăsite. Tocmai aceste capitole, unul dedicat decăderii arhitecturii și răspândirii tiparului, întrerup brutal ritmul narațiunii. Fără să fie lipsite de interes, par a fi aruncate la întâmplare în urzeala narativă a textului. Parisul secolului XV, cu dramele lui, cu cerșetorii de la Curtea Miracolelor și poveștile de dragoste spectaculoase e descris, la un moment dat, cu o minuțiozitate cam autistă. Cartea nu mai poate prezenta interes pentru un cititor al secolului XXI, cu excepția cititorului specializat. E greu să digeri fanfaronada practicată de romantici și iritant să vezi că, în bună tradiție romantică, destinele personajelor se întretaie în urma unor coincidențe forțate, căutate. Quasimodo, de departe cel mai „carismatic” personaj al cărții, e și el victima stilului epocii. Aproape nimic nu mai rămâne din interesanta, la acea vreme, idee că diformitatea fizică poate ascunde un suflet nobil. Quasimodo e adesea descris ca nimic mai mult decât un animal. Cititorul modern cu greu poate digera cele peste 500 de pagini ale cărții. Multe dintre ele sunt, de altfel, inutile. Pe zeci de pagini, bunăoară, trebuie să citim o descriere a Parisului secolului XV, cu nume de străzi și topografii încâlcite…

Nota mea: 6

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

 

„[…] arhitectura a fost, până în secolul al XV-lea, principalul mod de exprimare al omenirii; […] în acest răstimp nu s-a ivit în lume nici un gând ceva mai complicat care să nu devină edificiu; […] orice idee populară, ca și orice lege religioasă și-a avut momentele ei; […] neamul omenesc, în sfârșit, n-a gândit nici un lucru important pe care să nu-l fi scris în piatră. […]

În secolul al XV-lea, totul se schimbă.

Gândirea omenească descoperă un mijloc de a se perpetua care nu numai că e mai durabil și mai rezistent decât arhitectura, dar e și mai simplu și mai la îndemână. […]

Invenția tiparului e cel mai mare eveniment al istoriei. E revoluția-mamă. E modul de expresie al umanității, care se reînnoiește total, e gândirea umană care leapădă o formă și îmbracă alta, e totala și definitiva schimbare a pielii șarpelui simbolic care, de la Adam încoace, reprezintă inteligența.”

Alte citate, la

https://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s