Jurnal găgăuz (VI)


Din rațiuni lesne de înțeles, jurnalul va fi publicat pe blog în varianta sa (auto)-cenzurată. Dacă se va transforma vreodată în carte, va putea fi citit în integralitate.

Octombrie 2016

               Pentru că Iașul e atât de aproape, aproximativ, 3-4 ore de condus, hotărăsc să trec granița spre România, însoțit de D.G (voluntar american în Corpul Păcii) și F.M. (bursier american Fulbright) Pretextul, lansarea mea de carte, la Târgul de Carte de la Iași. Pentru ei, e prima vizită în România. Pentru mine, e o adevărată ușurare să știu că nu conduc sute de kilometri fără a schimba o vorbă cu cineva. Plecăm din Comrat la 5 dimineața, pe o vreme destul de urâtă. Mai târziu, începe să și plouă. Planul este ca, la întoarcerea din Iași, să petrecem noaptea la Chișinău, să ne bem cafeaua de dimineață în capitala Moldovei și apoi, către seară, să o pornim spre Comrat. În Iași, prima oprire este la Starbucks-ul de la intrarea în Pallas Mall. După lansare, o altă cafea și o oră în care jucăm biliard. Apoi, pe o ploaie ușoară, însă enervantă, către seară, o pornim înapoi către Chișinău. Situația are ceva inedit: deși sunt în țara mea, va trebui să-i trec granița pentru a mă întoarce „acasă”… Până la urmă, cred că mă va obseda noțiunea de „acasă”. Am scris despre asta în nenumărate rânduri, însă, cumva, simt că nu am epuizat subiectul. Rămâne ceva din ceea ce trăiesc nespus… nu știu ce… cel puțin, nu deocamdată.

               În Chișinău, ajungem noaptea. Întuneric, ploaie, un șofer care conduce pentru prima dată pe străzile Chișinăului… ingredientele perfecte pentru a garanta o încercare haotică și nereușită de a găsi hotelul pe care îl rezervaserăm. Sunt obosit, însă, pentru că sunt atât de aproape de un pat confortabil și o cameră călduroasă, nu vreau să renunț. Mă învârt în jurul acelorași străzi mai bine de o oră, încercând să înțeleg ceea ce încearcă să-mi spună gps-ul. D.G și F.M sunt și ei obosiți; preferă să nu spună nimic, având încredere în omul de la volan. Însă, omul de la volan realizează în curând că nu va ajunge la hotel în ritmul acesta. Mă gândesc, la un moment dat, să-mi abandonez mașina într-o parcare și să mergem cu un taxi. Însă, D.G sugerează că ar fi bine să oprim să mâncăm undeva. După cină, resetăm gps-ul și, în cele din urmă, ajungem. Hotelul Edem e pe o stradă neluminată. Parcarea despre care vorbeau pe site e, de fapt, un loc viran și îngust, între două clădiri, în stânga hotelului. Sunt ușor iritat. Nu pare a fi locul în care să putem bea o cafea, în liniște, a doua zi dimineața.

               A doua zi, o ploaie torențială. Plec în căutarea unui bancomat, alături de D.G. După câteva tentative, găsim unul și sărbătorim cu o cafea și o țigară, în centrul Chișinăului, la o terasă acoperită. Reîntorși la hotel, am o conversație suprarealistă cu proprietara. Camera ar fi trebuit să coste 480 de lei moldovenești, mi se cer 500. De factură nici nu poate fi vorba. Sunt deja iritat, așa că îmi exprim nemulțumirea, deși, evident, las pe masă cei 500 de lei. Femeia începe brusc să țipe. Îmi spune că 20 de lei e prețul unei cafele, mă întreabă cam cât plătesc pentru o cameră ca asta în România. Totul pe un ton care zgârie timpanele. Încerc să îi explic că nu e vorba de sumă, ci doar de un principiu… Nu mă înțelege… Continuă să îmi spună cât de insignifiantă e suma de 20 de lei… mai adaugă ceva despre cum ar fi trebuit să îi dau codul pin al cardului, dacă aș fi vrut să plătesc cu el… E ceva în tonul ei care deranjează mai mult decât ceea ce încearcă să-mi spună. Plătesc și plec. Urmează prânzul la Smoke House, în Chișinău. Meniuri în română și engleză, chelneri care vorbesc engleză, română și rusă, o atmosferă boemă, unde cunosc mai mulți voluntari americani. F.M rămâne în Chișinău peste noapte.

               Seara, ne întoarcem către Comrat, cu o scurtă oprire în Cimișlia, pentru plăcinte.

               D.G. vrea să învețe română. Îl ajut… ne întâlnim de trei ori pe săptămână, la mine în cămin. Face progrese, îl ajută și limba rusă, pe care o vorbește bine. Într-una dintre aceste întâlniri, o bătaie în ușă… Deschid, în fața mea se află un tânăr cu plete și o barbă preoțească. Mă întreabă în engleză dacă știu parola de wi fi din cămin. Nu știam nici măcar că există wi fi… îmi spune apoi că e student român la Cluj și că predă la unul dintre liceele din Comrat. Îl invit înăuntru și povestim toți trei până târziu. D.G pleacă primul, B. mai rămâne o vreme.

               În curând, vor fi alegeri. Alegeri prezidențiale în Republica Moldova, alegeri pentru Adunarea Parlamentară aici, alegeri la Universitate, pentru funcția de rector. Se anunță o lună încărcată. […] Aflu că și eu trebuie să votez pentru noul Rector.  […] Este aceasta, din nou, o ironie pe care mi-e imposibil să n-o remarc. Deși, de ani buni, am renunțat să mai votez, în România, iată-mă aici, obligat să o fac.[…] Aici, nu există față de vot pudoarea care se manifestă în Europa. Toată lumea te întreabă deschis pentru cine vei vota și așteaptă un răspuns la fel de deschis. […] De altfel, am remarcat că există aceeași atitudine și față de alte subiecte care, în România, nu sunt abordate cu atâta franchețe. Nu e deloc neobișnuit să fii întrebat ce religie ai, dacă ai sau nu familie, copii… dacă vreunul dintre răspunsuri nu se potrivește cu așteptările celui care întreabă, ți se spune în față ce e bine și ce nu, ce ar trebui să faci și ce nu. Deși există atât de multe tabuuri, când vine vorba de viața privată, se pare că mulți dintre cei de aici cred că ar avea un drept natural să te sfătuiască, să-ți arate drumul pe care trebuie să mergi. Nu de puține ori, astfel de conversații mă descumpănesc. Încerc să evit răspunsurile frontale, dar îmi e din ce în ce mai greu s-o fac.

               După foarte mulți ani, moldovenii își aleg prin vot direct președintele. Favoriți, un candidat care este etichetat drept pro-rus (I.D) și o candidată care poată eticheta de pro-europeană (M.S). În România, se vorbește mult despre etichetele candidaților de aici. Senzația mea e că lucrurile nu sunt atât de simple. În Găgăuzia, cel puțin, părerea generală e că Uniunea Europeană se destramă, că e un bloc economic cu foarte multe probleme, în vreme ce Rusia e stabilă și predictibilă. Însă, adevărurile la care ajunge fiecare sunt legate de informațiile pe care le are.

               Am o discuție cu studenții mei despre adevăr. Cum stau în fața lor, ridic de pe masă un manual, îl întorc cu fața către ei și îi întreb ce văd. Fiecare îmi descrie coperta. Le spun mai apoi că, de unde stau eu, văd coperta patru a cărții, adică ceva cu totul diferit de ceea ce văd ei. Și eu și ei putem pretinde că am spus adevărul atunci când am descris obiectul, fiind cât se poate de sinceri când afirmăm asta; cu toate acestea, adevărurile fiecăruia dintre noi sunt fragmente de adevăr. Este fragmentul de adevăr minciună?! Greu de spus… Încerc să le transmit, astfel, două lucruri: 1. Adevărul este o percepție subiectivă și 2. Nu poate exista adevăr decât atunci când poți avea, dacă nu toate, atunci măcar cât mai multe informații despre obiectul analizat. Am încercat un astfel de experiment și când predam în țară. Nu știu dacă am fost suficient de convingător… Probabil că nu… Dacă, însă, am reușit să creez un cât de mic dubiu, e suficient…

               Se apropie iarna, se apropie sărbătorile. Încă nu am reușit să surprind ritmul în care se mișcă lumea de aici. Am câteodată impresia unei interminabile lentori pentru ca apoi, brusc, totul să înceapă a merge pe repede înainte. […] Pe stradă, la fel… totul e calm și așezat, pentru ca, într-o bună zi să constat că trebuie să ocolesc tot orașul pentru a ajunge în centru. Străzile sunt blocate pentru un forum economic, traficul lent din acest orășel provincial, patriarhal, se transformă în zgomot infernal, cu claxoane și mașini care circulă bară la bară… Poate fi asta o metaforă care să definească ce se întâmplă în general, în  această parte de lume?! Nu știu… Debusolant…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s