Ion Druță, “Clopotnița”, Editura Cartier, Chișinău, 2015, 279 de pagini


clopotnita_1_fullsizeAm început lectura romanului cu destul scepticism, și asta din cauza subiectului. Horia Holban, un învățător din satul Căpriana, își rememorează viața și povestea de dragoste care îl adusese în Căpriana. Având aspirații înalte, tânărul dorește să rămână în Chișinău după terminarea facultății. Din cauza integrității sale, deloc dispus la compromisuri, Horia ajunge profesor de istorie în satul soției sale, acolo unde încearcă să trezească în elevii săi dragostea față de istorie și față de vechea clopotniță a satului. Are loc și o confruntare cu directorul școlii, un arivist comunist lipsit de inteligență. În cele din urmă, clopotnița va fi mistuită de un incendiu. Acest roman rural, povestit astfel, nu are nimic spectaculos în el. Druță reușește, totuși, cu toate accesele sale de tezism și idilism (mai ales în descrierea cu mult prea detaliată a hramului satului), să scrie un roman captivant, într-un stil modern, cu incursiuni psihologice fine și momente subtile de umor. O surpriză plăcută, un scriitor care, fără îndoială, amintește de Rebreanu și Slavici, dar care, stilistic, reușește să fie cu mult mai puțin bolovănos decât cei doi.

Nota mea: 9

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s