Singurătatea la persoana I


Poate că exemplul cel mai potrivit al contemporaneității literare românești este, însă, cartea de confesiuni a Adrianei Săftoiu, „Cronică de Cotroceni” (2015). Deși avem de a face acolo cu persoana întâi, textul este, pe alocuri, descriptiv și rece, aproape de gradul convențional de obiectivitate presupus de persoana a treia. Naratoarea este un martor și, în această calitate, nu pierde foarte mult timp explorându-și interioritatea. O astfel de carte nici nu-și propune altceva decât să mărturisească, să fie oglinda (aproximativ fidelă, ca orice oglindă care se respectă) unei epoci. Jurnalelor și confesiunilor le lipsește o complexă dimensiune temporală, cu legături halucinante între trecut, prezent și viitor, cu amestecuri indistincte de axă a timpului. Acolo, axa timpului este serios dezechilibrată, prin favorizarea prezentului scrierii. De aceea, prezența persoanei întâi … Citește mai mult Singurătatea la persoana I

Rudyard Kipling, “Povești indiene”, București, Editura Univers, 2008, 223 de pagini, traduceri de Dana Covăceanu, Emilia Comănici, Ioana Pascu, Sabina Luciana Tcaciuc, Parmena Zarinia


Cartea e, deci, o nefericită întâlnire între câteva texte mediocre și câteva traducătoare la fel de mediocre. Combinația perfectă pentru a crea cititorului cărții o stare perpetuă de enervare.… Citește mai mult Rudyard Kipling, “Povești indiene”, București, Editura Univers, 2008, 223 de pagini, traduceri de Dana Covăceanu, Emilia Comănici, Ioana Pascu, Sabina Luciana Tcaciuc, Parmena Zarinia

Jurnal găgăuz (XI)


Într-o dimineață, cobor din nou dealul șchiopătând și mă intersectez cu un bărbat care lucrează la salubritate. Îmi cere, în limba rusă, o țigară. Înțeleg gestul, nu și limba. După ce își dă seama că nu vorbesc rusă, omul îmi spune în română: mulțumesc, frate. Dintr-o dată, irațional, retrăiesc sentimentul pe care l-am avut în India, după mai bine de un an, când am simțit că deja, într-un anume fel, fac parte din comunitate. Comrat este un oraș suficient de mic, încât să ne cunoaștem fiecare cu fiecare. De obicei, mănânc într-unul dintre cele două restaurante din centru: Boulevard sau Andy`s. La Andy`s, zilele trecute, după ce am terminat de mâncat, am salutat cu „dazvidania”. Chelnerul mi-a răspuns „la revedere”. … Citește mai mult Jurnal găgăuz (XI)