Cătălin Dorian Florescu, „Maseurul orb”, Iași, Editura Polirom, 2014, 319 pagini, traducere din limba germană de Mariana Bărbulescu


 

837810Arogant, agresiv și enervant, Cătălin Dorian Florescu are o foarte bună părere despre performanțele lui scriitoricești. Ca mulți scriitori cărora succesul nu le poate alunga frustrările, el vorbește, firește, pe un alt ton atunci când se adresează unei audiențe din Vest, dovedind, în felul acesta, că nu s-a dezbărat de mârlănia esticului ajuns, printr-un accident biografic, într-o țară cu mult mai dezvoltată decât cea în care s-a născut. Știind toate acestea, am început lectura romanului cu destulă suspiciune. La fiecare pagină, mi se părea că aud vocea lui Dorian Florescu, disprețuitoare și suficientă. Romanul nu e deloc rău… Teodor Moldovan, un român care emigrează în Elveția, se întoarce în România, după douăzeci de ani, dorind să-și întâlnească fosta iubită din adolescență, Valeria. În urma unui accident nefericit, el ajunge la Moneasa, unde îl cunoaște pe Ion Palatinus, un maseur orb pasionat de cărți. Ion își roagă pacienții să îi înregistreze și să îi citească diferite cărți. Cu o bibliotecă impresionantă, Ion reușește să îl farmece pe tânărul elvețian, care se trezește, asemenea lui Hans Castorp, al lui Thomas Mann, captiv voluntar. Partea proastă e că, de fiecare dată când iese din zona biograficului, Cătălin Dorian Florescu devine brusc un scriitor amator (nu prea are imaginație). Când Teodor Moldovan iese din Moneasa, de pildă, încercând să se îndepărteze de influența lui Ion, el trăiește niște întâmplări extrem de prost descrise (nu-și găsesc locul în structura romanului): ajunge dintr-un hotel de patru stele în camera unei prostituate, adoarme acolo și se trezește bătut de peștele acesteia, i se fură mașina Audi, pașaportul și banii… Moldovan are o reacție de personaj sudmediocru dintr-un roman de duzină; nu face altceva decât să se întoarcă la Moneasa (sunt cele mai proaste pagini ale romanului). Un alt moment de scădere e finalul. După ce irosește sute de pagini pentru a crea un personaj fabulos (Ion Palatinus), în final aflăm că acesta intră prin furt în posesia pașaportului elvețian și a banilor, își falsifică un pașaport cu care fuge în Elveția, în vreme ce elvețianul, Teodor Moldovan, rămâne la Moneasa. Judecând după acest roman, Cătălin Dorian Florescu e, fără a fi lipsit de talent, departe de ceea ce-și imaginează despre sine ca scriitor.

 

Nota mea: 7

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

Anunțuri

Un gând despre „Cătălin Dorian Florescu, „Maseurul orb”, Iași, Editura Polirom, 2014, 319 pagini, traducere din limba germană de Mariana Bărbulescu

  1. Cred ca C.D.F. nu scrie pentru publicul român. Se foloseste de românia (sic!), ca de o chestie de marketing, fructificabila din perspectiva exotismului său în ochii unui mult mai profitabil (si mai usor de dus cu presul) public „european”, că, deh, si el tot astfel de scriitor se pretinde.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s