Markus Zusak, „The Book Thief”, Black Swan, London, 2013, 559 de pagini


51rTJnbRefL._SY346_Ecranizat în 2013, romanul spune povestea unei fetițe, Liesel Meminger, care, la vârsta de nouă ani, este dată spre adopție unei familii care trăiește într-un orășel de lângă München. Hans și Rosa Haubermann trăiesc în Germania nazistă. Deși mimează atașamentul față de Fürher, cei doi adăpostesc pentru o perioadă un evreu și îi oferă lui Liesel o familie. Naratorul poveștii este chiar… Moartea. Majoritatea scenelor din roman se petrec pe o singură stradă, Himmel. Liese dezvoltă o adevărată pasiune pentru cărți, pe care le fură pentru a le citi. În cele din urmă, inevitabil, scrie ea însăși. Atmosfera dură, dar și emoționantă a războiului, pierderea celor dragi și nebunia declanșată de delirul lui Hitler se împletesc cu o copilărie trăită fracturat, în condiții grele. Naratorul anticipează frecvent, aflăm în avans ce se întâmplă cu personajele, însă tehnica aceasta de scriere nu e deloc deranjantă. Ultimele pagini sunt unele dintre cele mai emoționante pe care le-am citit în ultima vreme. Ușor deranjantă structura cărții; Zusak oferă frecvent, la început de capitol sau chiar în text, un sumar de câteva cuvinte a ceea ce urmează să nareze. Deși nu e vorba de paragrafe extinse, ele întrerup deranjant firul narativ și diluează din tensiune și emoție.

Nota mea: 9

 

Turned into a movie, in 2013, the novel tells the story of a nine-year-old girl, Liesel Meminger, who lives with her foster family in a small city near Munich. Hans and Rosa Haubermann (Liesel `s foster parents), have to survive in Nazi Germany. Although they have to show in public their love and devotion for the Fürher, they shelter Max, a Jew in need. Hans and Rosa offer Liesel the comfort of a loving family. The narrator of this story is Death itself. Liesel falls in love with reading books and, eventually, she starts writing. The grey war atmosphere, the losing of the loved ones, intertwine with Liesel`s childhood. On the background, we have Hitler`s madness… The narrator often anticipates the fate of his characters, but this literary technique is not at all annoying for the reader. The last pages are one of the most emotional I have read recently. At the beginning of a chapter or often even inside the text, Zusak summarizes the plot in advance. Although these paragraphs are not extensive, I personally find them slightly out of place; they disturb the fluency of reading and dilute the tension.

 

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s