Dino Buzzati, „Deșertul tătarilor”, Iași, Editura Polirom, 2011, 223 de pagini, traducere de Niculina Benguș-Tudoriu


downloadTânărul ofițer Giovanni Drogo este trimis la Fortăreața Bastiani, un loc izolat, aproape de graniță, în vecinătatea deșertului tătarilor. Sosit cu multe speranțe, dornic să devină erou, așteptând cu înfrigurare un atac din partea dușmanului, Drogo descoperă că serviciul militar la Fortăreața Bastiani nu e nimic mai mult decât rutină și plictiseală. Într-o atmosferă ce amintește de Hans Castorp, personajul din „Muntele vrăjit” al lui Thomas Mann, Drogo rămâne la fortăreață peste 30 de ani. În cele din urmă, războiul începe… numai că debutul lui îl gasește pe Giovanni Drogo îmbătrânit și bolnav, incapabil de fapte de eroism. Într-o imagine simbolică, el coboară de la fortăreață înspre oraș, pentru a fi tratat, în vreme ce soldați și ofițeri tineri urcă dinspre oraș spre fortăreață, veseli, anticipând viitorele momente de glorie. Un roman extrem de bine scris, cu o excelentă tehnică de a crea o atmosferă unică. Spre deosebire de „Cele mai frumoase povestiri” sau chiar „O dragoste”, Buzzati nu mai adoptă aici stilul rece al jurnalistului care informează, nu mai este doar scriitorul care mizează excesiv pe imaginație. În „Deșertul tătarilor”, el coboară în adâncimea personajului. Rezultatul este un text foarte bun despre blazare, despre iluzii, despre așteptare, despre dezamăgire, despre deznodământul inevitabil al existenței umane.

 

Nota mea: 10  

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

 

The young officer Giovani Drogo is sent to Bastiani Fortress, a secluded place, near the border, in the vicinity of the Tartars` Desert. Full of hopes, eager to become a hero, ardently wishing for an enemy attack, Drogo realizes that the military service at Bastiani Fortress is nothing more than a daily routine and an unbearable ennui. In an atmosphere that reminds the reader of Hans Castorp, the main character of „The Magic Mountain” (Thomas Mann), Drogo has remained in service at the Fortress for more than 30 years. Finally, the war begins… but, unfortunately, its debut finds Drogo old and ill, incapable of any heroic acts anymore. In an emotional and significant image, the reader sees the old soldier leaving the fortress in a carriage, tormented with regrets, while the young soldiers move to the fortress, happy, in anticipation of their future glory. A brilliantly written novel, with an excellent technique of creating a unique atmosphere. As compared to „Selected stories” or even „A Love Affair”, in „The Desert of the Tartars”, Dino Buzzati does not rely only on imagination, keeping his style impersonal, highly informative, journalistic… Here, he goes deeper and deeper into his character. The outcome is a novel about boredom, about self-deception, about waiting, about disappointment, about the unavoidable end of any human existence.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s