Utilitarismul. Ipocriziile scolii românești


Se pune prea mult accent în școlile românești, ne spun specialiștii, pe cultura generală. La rigoare, o asemenea afirmație e de un ridicol evident, însă, fiind prea mult timp vânturată, devine greu de combătut. Avem și aici de a face cu același utilitarism agresiv. Dacă educația garantată de stat e menită să producă specialiști în cutii de viteze, atunci nu mai e nevoie nici de stat și nici de educație. Poate că n-ar fi rău să ne amintim că școlile nu sunt stabilimente private unde compania X face comandă de specialiști și, în trei sau patru ani, îi primește. Școala, așa cum a fost ea gândită, e tocmai o contrapondere la mercantilism și utilitarism. Ea e menită a face ceea ce nimeni altcineva nu face: ea nu pregătește neapărat ori exclusiv meseriași,  ci oameni care-și construiesc viața în jurul unei etici (preferabil, umaniste), cu o inteligență articulată și capabilă de gândire critică și autonomă. Dacă omul este astfel construit, în jurul unei axiologii generale, el poate să capete deprinderi care să-l facă un bun profesionist într-un domeniu sau altul, fără ca asta să-i afecteze calitatea de om. Ar fi absolut inconștient ca o societate să producă cetățeni unidirecționali, foarte buni frizeri, constructori sau brutari, fără niciun fel de noțiune care excedă câmpul preocupărilor lor profesionale.… Citește mai mult Utilitarismul. Ipocriziile scolii românești

Icchokas Meras, “Stalemate”, Other Press, New York, 2005, 161 de pagini, traducere din lituaniană de Jonas Zdanys


Acțiunea romanului se petrece în ghetoul din Vilnius, în timpul ocupației germane din cel de-Al Doilea Război Mondial. Comandantul nazist al ghetoului, Schoger, face o înțelegere cu Abraham Lipman. El propune un joc de șah cu fiul lui Abraham, Isaac. Dacă Schoger câștigă, copiii vor fi mutați din ghetou, dacă Isaac câștigă, va fi ucis, însă copiii vor rămâne lângă părinții lor. În cazul în care meciul de șah se va încheia cu un pat, Isaac își va păstra viața și copiii nu vor fi mutați. Titlurile capitolelor urmează mutările jocului de șah. Între timp, sunt descrise… Citește mai mult Icchokas Meras, “Stalemate”, Other Press, New York, 2005, 161 de pagini, traducere din lituaniană de Jonas Zdanys

The Monsoon Time: 4 Years in India (4)


I feel it`s too early to speak about specific issues. I intuitively understand how things work around me, but I have a persistent feeling of aloofness. I don`t delude myself into thinking I might fathom India, I already know there are aspects of this life that will always escape my power of understanding.

               The next day, I`m expected at the University. Outside, almost 35 degrees Celsius…  Not very convinced, I drop the idea of wearing the suit I had brought with me from Romania. I`m in front of the Faculty of Arts, some minutes before 8 o`clock. The guards, unimpressive, half asleep, look at me awkwardly. I`m told no one is to be found at the Department before 9 o`clock. I walk the deserted corridors for over an hour, I look, slightly confused, at the walls, their plaster decayed, and I understand less and less this world Europe admires with a sort of mystical and ignorant … Citește mai mult The Monsoon Time: 4 Years in India (4)

Italo Svevo, “Conștiința lui Zeno”, Iași, Editura Polirom, 2006, 560 de pagini, traducere de Constanța Tănăsescu


Un roman greoi, care are nevoie de multe pagini pentru a-și găsi ritmul, un ritm pe care îl pierde mai apoi cu ușurință, către final. Textul e scris la persoana I și are în centrul său un personaj (Zeno) care narează evenimentele importante ale propriei lui existențe. Cu câteva rare excepții (în special, capitolul dedicate căsătoriei și cel despre moartea lui Guido), textul nu spune nimic. Profunzimea așa-zisei psihanalize pe care Zeno și-o aplică sieși lipsește… Citește mai mult Italo Svevo, “Conștiința lui Zeno”, Iași, Editura Polirom, 2006, 560 de pagini, traducere de Constanța Tănăsescu

Isabel Allende, “Paula”, traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu, București, Humanitas, 2015, 367 de pagini


Însemnările au un puternic caracter autobiografic. Paula, fiica naratoarei, este internată, în comă, într-un spital din Madrid. Diagnosticată cu porfirie, ea este înconjurată de dragostea întregii familii. Textul pornește de la acest pretext; mama îi spune fiicei sale bolnave povestea familiei. Suntem purtați înapoi în timp și spațiu, în Chile, în timpul instaurării dictaturii militare a lui Augusto Pinochet. Isabel Allende este, de altfel, o rudă mai îndepărtată a președintelui chilian debarcat de Pinochet, … Citește mai mult Isabel Allende, “Paula”, traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu, București, Humanitas, 2015, 367 de pagini